Ileana Vulpescu – un dor fără fisură

Există oameni care nu pleacă.
Rămân în obiecte mici, în mirosul hârtiei, în ploaie,
în felul în care tăcerea respiră lângă noi.

De cinci ani, Ileana Vulpescu continuă să fie...
o scriitoare iubită, o stare de conștiință,
de delicatețe și adevăr.

Volumul în lucru Și eu am cunoscut-o pe Ileana Vulpescu se scrie încă –
din amintiri, din gesturi, din prietenii, dintr-un dor care nu s-a fisurat.

Dor fără fisură
 
Azi sunt una cu ploaia
prea greu de înțeles
desculță prin iarbă
mă cauți
până ți se pare
că totul miroase a frig
 
rătăcit –
 
un vals trist de Sibelius
îți cântă în minte
iar
eu îl aud,
nu-l aud.
 
 
Din dar de dor
 
Tic-tacul inimii s-a mutat în mine,

nimic nu e prea mult,
nimic nu e prea departe,

aceeași mireasmă –

o metaforă subtilă,
lasă dorul fără fisură
să curgă.
 
Am cunoscut-o, spun lumii,
încă o simt în odaie.

Ferreira

O viață și-atîta tot

Credeam că visez, dar ești aici,
în „restul de vară” ascuns
în agrafele ce-ți prindeau odinioară 
gândul

de două zile ating frânturi,
le las să se deschidă
ca un dop de plută veche
sub care tresare pământul.
 
Eli Gîlcescu
11 Mai 2026

¹ Ferreira este un nume istoric și prestigios în lumea vinurilor, în special pentru producția de vin de Porto. Fondată în 1751, crama Ferreira are o tradiție bogată în regiunea Douro din Portugalia.  

Dor

Și totuși în altă parte ninge

tresărind dimineața

atât de aproape de tine.

 

Eli Gîlcescu

Burlington, 16-18 Martie 2025

Revelații din 7 în 7

Într-o limbă necunoscută

un limbaj al adâncului pământ

și cântecul lui numai eu îl aud

după ramuri

iarăși ger la idele lui martie

șapte zile de gheață

lacrimi

una mai sărată ca cealaltă

rătăcind în câmp de maci

de iasomie

când freamătul de geană

presimte răsărirea

ca o ie înflorită

din cap până în picioare

 

și frig și cald

cum îi vine bine

și tu habar nu ai

încotro

încotro dorul cu tine prin vară

 

încet, tot mai încet,

în voia gândurilor prin iarbă,

prin fântâni și răcori,

oricât de ciudat ar suna,

de acolo să încep să visez

o minune

 

aș da tot

tot ce gândesc și ce simt

așa cum ar fi putut să fie

singura lume a mea

 

izvorând din pământ

dintre flori căutându-te în zori

încordat prin tăceri

mi te-ar da tot înapoi

până când îmi adormi sărutările toate

și ploile vor începe un fel de amor

 

și așa până târziu

acolo

unde nici iarba nu uită

să scalde

între două adieri

o altă primăvară

de nu-i vom da de capăt

 

Eli Gîlcescu

18-20 Martie 2024, Burlington

Înnoptez un dor

… până să se facă dimineață

 

atunci nu-mi pot ascunde gândurile

dar mai mult ca orice

cuvintele

nu mai seamănă cu cele

de ieri

se trag din adâncul inimii

de bucurie

încă o dimineață

și încă

caldă

chiar dacă încărunțită

întinde trup și viață lângă minunile ei

și mai multe încă

 

Eli Gîlcescu

Să nu îmi ceri să uit

Întârzie un dor

la hotarele Amaradiei

de la Scrăzi

până la Stejari, drept spre ponoare,

acolo unde dedițeii în somn de frunze

renasc

noaptea de migdală 

cu vise,

cu viața tihnită dinainte,

peste această pădure

la locul ei

răbdătoare

această apă liniștită

 

și ce greu le-a fost

n-ai de unde să știi

când s-au îmbrăcat de sărbătoare

și au iertat totul

 

Eli Gîlcescu

Când totul pare să fie altfel

... dincolo de liniști

acolo unde dorul arde

și învață să facă pe neașteptate

cale întoarsă

trufașa iarnă, deghizată în

primăvară (sau invers),

amenință cu o burniță grea și rece. Urâtă vreme!

Atât de tăcută

cu brațe de neștiut de dinainte

într-o noapte dinspre dimineață

când cântă cocoșii

și mă ia somn dulce,

fără tine,

mă pierd dincolo de lume

într-un sărut

 

Eli Gîlcescu

Bucurii de miercuri

Cum să nu mi se umple inima de bucurie, auzind un „te iubesc“ din inima cuiva drag (I). A urmat altul, ca un ecou, la fel de neașteptat, la fel de drag (M). Al treilea a venit în armonie cu primele, de la (A).

Ei, ajunge, mi-am spus. E ziua iubirii? Altfel îmi închipui cine știe ce!

Vă las pe voi să vă imaginați cum mi-am umplut golul preaplin al acestei zile, lângă lămâița înflorită, să mă bucur de acest răsfăț de iubire din inima generoasă și necondiționată a prieteniei.

Azi-ul lor nu a fost despre prețul unei iubiri.

Poate despre ceva mai mult.

Despre un altfel de dor... de MAI.

Eli Gîlcescu

Labirint ”dulce”

... și din patimile mele
acolo unde ultimul dor  
mă scutură 
de nu știu ce durere
de frică
când trec pe lângă oameni 
în tăcere  
și tot în tăcere
nici invidie
nici ură
nimic
doar sfârșesc...
tot mai firav 
tot mai dulce

Eli Gîlcescu

Mai mult decât un cântec

M-au risipit 
dar nu mai știu pe unde
cutremurate ploi de vise
în nerostiri
prin ramuri
în dor
fără oprire
și nimeni nu va ști încotro
m-am risipit 
la timp
să-mi uit cumva 
de mine
poate într-o zi foarte tăcută
mai mult decât un cântec
de ce n-aș fi

Eli Gîlcescu

Noapte de aur

... cu lună plină
ultima din acest an
încă visătoare
încă arzând
pragul miracolului
în zori

trezind și dragoste și dor

Eli Gîlcescu

Mă chinuie nevoia de tine

Și apoi cât de grozav ar fi să fiu
unde nu mă cunoaște nimeni
poate atunci
să-mi întârzii plânsul 
când mi-e dor

Eli Gîlcescu

Ce dor mi-era

Între anotimpuri

Eli Gîlcescu

Să nu-și mai aducă aminte

Zănatica iarnă

mai strânsă de vreme

scurtându-și aprinsul de dor

înfruntând trufașele semne
cu o clipă înainte

fiecare vis
abia auzit

în singura iarnă
doar pentru noi

Eli Gîlcescu

A cui toamnă ești

 

... atunci când începi să roșești

încurcată de dor
acolo unde sărutul împreună tăceri

și cerul prea mic

prea gol

atunci                                  
fără vreun gând răvășit
doar pași

pași greoi pe la fiecare

să-mi dea înapoi secunda de ieri

fiecare oră din zi și din noapte

până când toamne vor fi

tot dor pe aici

cine știe cât
cine știe cât

Eli Gîlcescu

                                                                               

Chiar ți-a fost dor?

Și glasul pieri atât de singur în asfințit 

Eli Gîlcescu

Prea dor

Ce vis căzut din bolți

de crengile se pleacă

slobod 
peste vetre 

nopți de chin

și murmurul de ape

Mă sting când vine noaptea

din cer mai cade ziua

dureri să o inunde

Nu mă privi, copile!

Nu plânge!

Și fruntea n-o pleca,

nici griji să n-o însemne!

Tu poart-o cu sfială,

cruț-o încă o zi

De nu-s toate,

mai pune-un lemn pe foc

și iartă

Eli Gîlcescu

Iubirea

Suntem ceea ce iubim!

Nichita Stănescu

Michel de Montaigne

„Te bucuri de prietenie în măsura în care o doreşti; ea nu creşte, nu se hrăneşte, nu se înalţă decât din desfătare, aceasta fiind spirituală şi duhul devenind tot mai subtil, datorită frecventării ei.“

Orice-ar fi

I-aş spune acum, de s-ar putea,

Că încă mai cred în vorba cea grea,

Ce cade mereu peste mine, arzând,

Şi mă lasă apoi, ca-n deşert, plângând.

I-aş spune în grabă, că poate mă duc,

Să-i spun ce-am pe suflet, să strig ca năuc,

Să ştie că dorul e-n mine, ascuns,

De-atâţia fiori ce-n piept m-au străpuns...

Doamne, i-aş spune în zori c-o iubesc,

Nicicând n-am simţit acest chin nebunesc,

Nici nopţile albe nu mă pot vindeca,

Iar stelele plâng, fără a mă judeca.

Că poate greşesc sau poate că ea

Are alt drum şi nu mă mai vrea,

Să pot să-i şoptesc sub pomu-nflorit,

Să-i spun cât de mult am suferit.

Că simt că sfârşitu-i aici, iminent,

Că ea e departe, iar eu sunt prezent,

Să mă rog în genunchi pentru încă o zi,

Ca să-i spun totul, orice-ar fi.

2012-02-15

Eli Gîlcescu

Am să rămân

Am să rămân,

Eu n-am să zbor.

Tu ai murit,

Lăsând, în locul tău,

Un dor

Pierdut în chin;

Fiind singurul

stăpân neosândit,

şi peste aleile

pierdute în zăpadă

şi peste tristeţea lui,

că n-a apucat măcar,

o clipă, să mă vadă.

2012-02-05