Ce zile contradictorii!!! Nimic nu e sfânt în politica românească. Nu există un respect infim pentru cetățean. Sunt zile de reculegere pentru conștiința românilor, dar nu, ei ne batjocuresc durerea cum vor. Caută înadins să ne arate cine conduce sărmana țară de parcă nu am ști. Nu le pasă de liniștea în care mii de oameni stau în picioare ore în șir să se reculeaga la sicriul unui rege pe care, poate, abia acum l-au cunoscut. Nu le pasă că DNA-ul trage semnale de alarmă pe toate canalele, că președintele trimite mesaje de la Bruxelles. Că o lume e cu ochii pe România în aceste zile. Nu, trebuie să se vadă corupția și nimicnicia din avion. Lehamite și iar lehamite pentru toate manifestările populiste, pentru toți cei care trăiesc din furt și prin furt. Mai cu seamă furtul demnității noastre ca popor și al viitorului ce se clădește precar și rușinos.
Am ajuns într-o situație în care e pretențios, utopic, deplasat să mai vorbim de partide politice, ideologii, convingeri, strategii electorale, instituții, legi, democrație, Europa etc. Lucrurile au coborît la un nivel amuțitor: te crucești, rămîi tablou, nu mai vrei nimic. Nici hazul de necaz nu-ți mai iese. Nu-ți rămîne decît să silabisești, printre ohtături, cuvinte goale, de neînțeles pentru cei care ne conduc, ne „reprezintă“, ne iau banii, mințile și speranța. Cuvinte „vechi“: decență, rezonabilitate, bună-cuviință, bună creștere, bun gust, bună purtare, vorbire îngrijită, comportament civilizat, onoare, stil. De inteligență și profesionalism nici nu mai îndrăznesc să pomenesc.
Niciodată nu am mai vazut atat de multa lume care sa vorbeasca aici, fara frica, despre dragoste, bun simt, cinste, modestie, dumnezeu, ca despre niste repere contemporane, nu demult uitate, ca despre niste trasaturi ale unui om sănătos, nu ale unui fraier. Regele meu, prin toata dragostea lui de tara, chiar dincolo de moarte, a schimbat ceva fundamental in noi: am inteles binele. Am ales binele. Suntem de fapt, regat....
Arcul de Triumf . Dimineața pe la șase , fumam o cafea amăruie și priveam pe geam . La intervale scurte de timp dinspre Palatul Regal , stoluri mari de păsări innegreau cerul albastriu, cu zboruri iuți peste Cișmigiu, înspre Shopping Center Unirea . Altădată n-as fi asociat directia din care veneau, cu stabilimentul de pe Calea Victoriei . Acum însă, îmi privegheam regele. Pana si vântul îndoia încet , cu gratie, crengile copacilor dinspre el , ca o expresie sufleteasca a lui . Prin rotocoalele de fum revedeam întreg filmul zilei . Avionul militar aterizând pe pista și înaintând implacabil. Detenta pana la măreție a armatei romane. Durerea demnă , ținuta-n frâu , a familiei regale. Programul respectat cu aproape nefireasca rigurozitate pentru noi . Intrarea in București dinspre Peleș. Cu tonuri ușor exaltate , ne este anunțată trecerea pe sub Arcul de Triumf. Stolurile de păsări se-nteteau ca niște valuri învolburate pe cer. Avem calorifereeee ...anunța toată strada cu ton strident, o voce feminină , facand țăndări linistea dimineții. Curios, auzeam in același timp caloriferele și vocile exaltate ale televiziunilor. Un mixaj straniu in care cele doua anunțuri se anulau reciproc, egal neverosimile, la fel nepotrivite. Poate oboseala nesomnului meu sa fie de vina. M-am pomenit trecând succint in revista destinele oamenilor de seama ce și-au iubit necondiționat țara și neamul, cu devotament și dăruire exemplare. Un destin comun, marcat de suferinți pe masura dragostei lor. Invariabil asumați și iubiți după ce in prealabil au trecut la cele veșnice. O vasta și complexa rețea de factori și conjuncturi invariabil potrivnice, conduc sistematic la același rezultat. Poate ca noi încă nu stim zidire trainica fără o Ana in zid. Poate ca funcționăm navetand intre punctele de cea mai joasa înălțime și înălțimile sublime ale măreției. Nedeslușită ca o taina de nepătruns cum marilor iubitori de neam, le corespunde in timpul vieții doar micimea noastră de rând cu care le asiguram drept mulțumire -durerea și suspinarea și nedreapta purtare. De cum mor , ne destindem , se produce declicul. Și așa, in perimetrul riguros delimitat de cele patru scânduri le oferim o trecere maiestuoasa pe sub un fantomatic arc de triumf al conștiinței noastre ca prin minune dezmorțite, urcând in spirala simțirii colective pana la stadiul piscurilor noastre sufletești. Uimind și uimindu-ne. Așa, in aceasta naveta ne-a iubit fără condiții regele meu, al tau , al lor , al vostru , al nostru. Cu-adevărat al tuturor romanilor. Da, avem calorifere și Arcul de Triumf , regele meu trist și blând și bun și frumos. Vântul adie discret prin crengile copacilor și stoluri mari de păsări vin in valuri dinspre Palatul Regal spre Shopping Center Unirea. Dumnezeu sa te odihneasca in pace și lumina lina Regele meu !
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereMinunată lecția, în stil propriu, amabil și delectabil...
ȘtergereLia Faur
RăspundețiȘtergereCe zile contradictorii!!! Nimic nu e sfânt în politica românească. Nu există un respect infim pentru cetățean. Sunt zile de reculegere pentru conștiința românilor, dar nu, ei ne batjocuresc durerea cum vor. Caută înadins să ne arate cine conduce sărmana țară de parcă nu am ști. Nu le pasă de liniștea în care mii de oameni stau în picioare ore în șir să se reculeaga la sicriul unui rege pe care, poate, abia acum l-au cunoscut. Nu le pasă că DNA-ul trage semnale de alarmă pe toate canalele, că președintele trimite mesaje de la Bruxelles. Că o lume e cu ochii pe România în aceste zile. Nu, trebuie să se vadă corupția și nimicnicia din avion. Lehamite și iar lehamite pentru toate manifestările populiste, pentru toți cei care trăiesc din furt și prin furt. Mai cu seamă furtul demnității noastre ca popor și al viitorului ce se clădește precar și rușinos.
Am ajuns într-o situație în care e pretențios, utopic, deplasat să mai vorbim de partide politice, ideologii, convingeri, strategii electorale, instituții, legi, democrație, Europa etc. Lucrurile au coborît la un nivel amuțitor: te crucești, rămîi tablou, nu mai vrei nimic. Nici hazul de necaz nu-ți mai iese. Nu-ți rămîne decît să silabisești, printre ohtături, cuvinte goale, de neînțeles pentru cei care ne conduc, ne „reprezintă“, ne iau banii, mințile și speranța. Cuvinte „vechi“: decență, rezonabilitate, bună-cuviință, bună creștere, bun gust, bună purtare, vorbire îngrijită, comportament civilizat, onoare, stil. De inteligență și profesionalism nici nu mai îndrăznesc să pomenesc.
RăspundețiȘtergereAndrei Pleșu
Antoaneta Cojocaru
RăspundețiȘtergereNiciodată nu am mai vazut atat de multa lume care sa vorbeasca aici, fara frica, despre dragoste, bun simt, cinste, modestie, dumnezeu, ca despre niste repere contemporane, nu demult uitate, ca despre niste trasaturi ale unui om sănătos, nu ale unui fraier. Regele meu, prin toata dragostea lui de tara, chiar dincolo de moarte, a schimbat ceva fundamental in noi: am inteles binele. Am ales binele.
Suntem de fapt, regat....
Regele Mihai I
RăspundețiȘtergereOamenii erau solidari. Comunismul i-a schimbat în rău.
Mircea Rusu
RăspundețiȘtergereArcul de Triumf . Dimineața pe la șase , fumam o cafea amăruie și priveam pe geam . La intervale scurte de timp dinspre Palatul Regal , stoluri mari de păsări innegreau cerul albastriu, cu zboruri iuți peste Cișmigiu, înspre Shopping Center Unirea . Altădată n-as fi asociat directia din care veneau, cu stabilimentul de pe Calea Victoriei . Acum însă, îmi privegheam regele. Pana si vântul îndoia încet , cu gratie, crengile copacilor dinspre el , ca o expresie sufleteasca a lui . Prin rotocoalele de fum revedeam întreg filmul zilei . Avionul militar aterizând pe pista și înaintând implacabil. Detenta pana la măreție a armatei romane. Durerea demnă , ținuta-n frâu , a familiei regale. Programul respectat cu aproape nefireasca rigurozitate pentru noi . Intrarea in București dinspre Peleș. Cu tonuri ușor exaltate , ne este anunțată trecerea pe sub Arcul de Triumf. Stolurile de păsări se-nteteau ca niște valuri învolburate pe cer. Avem calorifereeee ...anunța toată strada cu ton strident, o voce feminină , facand țăndări linistea dimineții. Curios, auzeam in același timp caloriferele și vocile exaltate ale televiziunilor. Un mixaj straniu in care cele doua anunțuri se anulau reciproc, egal neverosimile, la fel nepotrivite. Poate oboseala nesomnului meu sa fie de vina. M-am pomenit trecând succint in revista destinele oamenilor de seama ce și-au iubit necondiționat țara și neamul, cu devotament și dăruire exemplare. Un destin comun, marcat de suferinți pe masura dragostei lor. Invariabil asumați și iubiți după ce in prealabil au trecut la cele veșnice. O vasta și complexa rețea de factori și conjuncturi invariabil potrivnice, conduc sistematic la același rezultat. Poate ca noi încă nu stim zidire trainica fără o Ana in zid. Poate ca funcționăm navetand intre punctele de cea mai joasa înălțime și înălțimile sublime ale măreției. Nedeslușită ca o taina de nepătruns cum marilor iubitori de neam, le corespunde in timpul vieții doar micimea noastră de rând cu care le asiguram drept mulțumire -durerea și suspinarea și nedreapta purtare. De cum mor , ne destindem , se produce declicul. Și așa, in perimetrul riguros delimitat de cele patru scânduri le oferim o trecere maiestuoasa pe sub un fantomatic arc de triumf al conștiinței noastre ca prin minune dezmorțite, urcând in spirala simțirii colective pana la stadiul piscurilor noastre sufletești. Uimind și uimindu-ne. Așa, in aceasta naveta ne-a iubit fără condiții regele meu, al tau , al lor , al vostru , al nostru. Cu-adevărat al tuturor romanilor. Da, avem calorifere și Arcul de Triumf , regele meu trist și blând și bun și frumos. Vântul adie discret prin crengile copacilor și stoluri mari de păsări vin in valuri dinspre Palatul Regal spre Shopping Center Unirea. Dumnezeu sa te odihneasca in pace și lumina lina Regele meu !