La multi ani, Mama! Recunosc, am fost mai mult "puiu' lu' tata", el pe santiere, il vedeam mai rar si parea intotdeauna mai bun si "larger than life". Dar tu ne ai dat radacinile de acasa si la sentimentul asta de "acasa" ma intorc mereu, radacini pline de seva vietii
O zi sfanta, speciala, inceput de an,nu putea ca Dzeu.sa nu zamisleasca o faptura - unica: iubitoare, blanda, generoasa, altruista, o prietena devotata, un dascal - model si pe deasupra un artist al cuvantului, un poet... La multi ani, pretioasa mea prietena! Te voi respecta si iubi cate zile voi avea !
Elisabeta Gîlcescu De ați putea citi și voi, acolo printre rânduri să vedeți drumul pe care l-am parcurs, și după 23 de ani pare cu totul altfel, altceva, mai ales dorința de a îndrepta, de a ajuta, de a fi de partea binelui. Despre povestea de ieri, povestea noastră, cât de curând. Mulțumesc, Elisabeta Vulpe, pentru aceste amintiri. Voi scrie despre omul care ești mereu același. Despre cei mulți, ca despre o țară. Te îmbrățișez cu mare drag, dor! Pe curând!
Ely,ce nu aș da să fi lângă noi, să mergem in parc sau la sosea, să mâncăm o salată specialitatea casei,apoi să ciocnim un pahar de vin ,spunandu-ti""La ultimul ani""!Te așteptăm cu drag,Anca ,Mihai,Călin siOana cu familiile lor
Cred în poezie, chiar dacă unii spun că este numai pentru cunoscători, pentru cei aleși, care o au în sânge... Dar cel mai mult cred în cititor, în cel care o respiră și care se apropie atât de domol de un poem al meu, să-l regăsesc atât de aproape de emoțiile mele, de trăirile mele. Vă mulțumesc pentru generoasele cuvinte. Fie tot binele, norocul și frumosul de partea dumneavoastră în acest Nou An, doamna Cecilia Paul-Badescu, cititor drag al meu!
Cui ii este frica de propriul intuneric nu se poate indrepta spre lumina. Oricine isi respinge propria stare de om si pretinde ca apartine numai spiritului nu este intreg. Ceea ce este uman trebuie sa moara pentru ca sa se nasca ceea ce este divin. Nu pentru ca ar fi rau, ci pentru ca este scoica ce tine spiritul, coconul care strange aripile fluturelui. La multi ani!
As dori sa ma intorc la dna.Elisabeta Gîlcescu!Omul acesta aveaun suflet incarcat de dragoste ptr.copii. In primii ani in Sc.7, pana la marele eveniment despre care am povestit, eu am suplinit ca invatatoare. Mi-am dorit sa fiu printre cei buni si mi-am ales doi mentori: Aura Malutan, un dascal foarte serios, exigent si bun profesionist! Am furat multe metode de lucru de la Aura, om cu care am colaborat mult timp, fiind la clase paralele. Ii sunt profund recunoscatoare ptr.tot ajutorul acordat. Cel de-al doilea mentor a fost Eli Galcescu. Am mers intr-o zi in clasa cu intentia de a mai prinde cateva metode la mate. Cand am ajuns la usa clasei, un sunet divin de vioara razbatea dincolo de intrare. Nu indraznesc sa intru, ascult cu emotie "Balada" lui Ciprian Porumbescu. Cand ultimele acorduri s-au risipit, mi-am luat inima-n dinti si am deschis usa clasei... Spre mine si-au atintit privirile fascinate de dna. lor, 30 de copii, care pareau a ma certa,ca i-am deranjat! Lectii pe care nu le puteai nota. Le iubesc !
Elisabeta Vulpe Anul 1990 !Moment de referinta ptr.cadrele didactice din Sc.7 ,mai intai,si apoi ptr.cele din intreaga tara! Sc.7 avea sa devina scanteia revoltei in invatamantul romanesc!Idealisti si cu idealul cel mai valoros"Painea" ,oamenii scolii noastre au deschis o era noua im invatamant! Aici s-a pus bazele Primului Sindicat din Educatie!Alaturi de suplinitori,dascalii-oameni,care ,desi aveau o paine sigura,au preluat conducerea ptr a pune capat umilintei multora dintre noi.Zi de zi erau la greva alaturi,umar la umar cu noi.Va iubesc pe toti,va pretuiesc si va port recunostinta tuturor!Cred ca toti cei ce au avut statutul umilitor de suplinitor simt la fel si de aceea ne inclinam respectuos in fata lor !
Ce poate fi mai frumos decat o calatorie prin tunelul timpului? Descoperim o lume colorata prin oamenii care i-au dat viata... Nu doar copiii si profedorii au dat sunet si coloare Scolii 7 ,ci si directorii acesteia. Am predat, mai inatai,sub conducerea dnei.prof. Mariana Mihai,dascal ptr.care las sa cada o lacrima... Ne invata sa avem incredere in noi, sa fim alaturi unii de altii, sa fim corecti si punctuali. Unele probleme ne deranjau pe noi, suplinitorii... Posturile nu se primeau decat dupa ce te prezentai cu....
Dupa revolutie, la timpuri noi erau necesari oameni noi... Asa ca,in mod democratic, in acest moment, ne-am ales noua conducere a scolii: dna.prof.Margineanu Gabriela si dir.adj., dna.inv.Elisabeta Galcescu. Lideri ai revolutiei in invatamant, ambele au incercat sa aduca puterea noastra de a ne scutura de greutatile suportate si de a incepe impreuna un drum nou. O vreme, vantul doar a adiat, dar odata cu inlocuirea dnei.dir.Galcescu E., fara consultarea consiliului profesoral, cu dna.Teodorescu Niculina, furtuna a tulburat fragila liniste cu greu asternuta in lumea noastra. Eli fusese piatra pe care ne-am sprijinit in revolta noastra ptr."paine" si tocmai ea ne-a fost sfaramata. Dna. dir. Margineanu a reusit sa ne dezbine, sa creeze doua tabere aflate in conflict, cu sesizari la inspectorat, cu presa si televiziune... In sfarsit, dupa un concurs ptr. directori, dna.prof.Munteanu Mariana a preluat conducerea Sc.7. Cu calm,cu intelepciune,cu rabdare a reusit sa linisteasca apele, sa aduca lumina, sa ne armonizeze, invatandu-ne cu pasi usori, dar siguri, sa trecem frumos prin viata si ne fim aproape unul celuilalt! Dna.Teodorescu N.a iesit la pensie, dl. dir.Chiritoiu s-a raliat masurilor si modului de a conduce al dnei. Munteanu si astfel s-a potolit vartejul care ne-a macinat ani de zile si unora ne-a marcat sanatatea. Fiecare in parte, din cei descrisi erau suflete speciale, profesori deosebiti, dar Raul fusese produs.
Nu știu dacă mai există răbdare pentru amintiri. A trecut atâta vreme! Și simt că suntem tot în același loc. Condiția dascălui parcă e îar în pericol. Să fim iar ca și cum n-am vrut să fim atunci. Am acumulat mult foc în suflet. Nu știu dacă va dori cineva să se încălzească la el, sau măcar să se lase atins de acel aer călduț, într-un fel... Azi, fiecare își vede de drum. Am rămas câțiva nostalgici. Poate că ceea ce vedem azi ne-a dus cu gândul în urmă. Azi, cui i-ar sluji amintirile!
E adevărat că nu toți am cântat același cântec, în aceleași momente. Unele aprecieri negative sunt, azi, după un an și jumătate, de prisos. Mulți au citit postarea ta din martie 2018. Unii au ales să nu răspundă. Alții, după un an și jumătate. Oare ce vede dna S.C. când se privește azi în oglindă? Se vede înconjurată de flori, sau o fostă profă stafidită, confuză, deoarece nu separă ura de bucuria acestui început de an școlar. A trecut vremea când o luam în serios pe profa de geografie. Dar nu pot să trec peste disprețul pe care îl are, după 30 ani. Care nu folosește nimănui. Doar să displacă, neținând seama de momentul neinspirat ales. Orice om are dreptul la o părere, nu are însă dreptul să le expună azi. Poți fi în egală măsură denigrat și apreciat. Dar nu azi. Te îmbrățișez, draga mea prietenă! Doamne, ce dor îmi este de tine! Dor... de I.N. Dacă o întâlnești, spune-i că o iubesc. Spune-i! Cu drag!
Isabela Gilcescu
RăspundețiȘtergereLa multi ani, Mama! Recunosc, am fost mai mult "puiu' lu' tata", el pe santiere, il vedeam mai rar si parea intotdeauna mai bun si "larger than life". Dar tu ne ai dat radacinile de acasa si la sentimentul asta de "acasa" ma intorc mereu, radacini pline de seva vietii
Eugenia Stoian
RăspundețiȘtergereLa mulți ani fericiti Elli ! Meriți fericire din plin! A stiut Dumnezeu de ce ti-a hărăzit această zi!
Elisabeta Vulpe
RăspundețiȘtergereO zi sfanta, speciala, inceput de an,nu putea ca Dzeu.sa nu zamisleasca o faptura - unica: iubitoare, blanda, generoasa, altruista, o prietena devotata, un dascal - model si pe deasupra un artist al cuvantului, un poet... La multi ani, pretioasa mea prietena!
Te voi respecta si iubi cate zile voi avea !
Elisabeta Gîlcescu De ați putea citi și voi, acolo printre rânduri să vedeți drumul pe care l-am parcurs, și după 23 de ani pare cu totul altfel, altceva, mai ales dorința de a îndrepta, de a ajuta, de a fi de partea binelui. Despre povestea de ieri, povestea noastră, cât de curând. Mulțumesc, Elisabeta Vulpe, pentru aceste amintiri. Voi scrie despre omul care ești mereu același. Despre cei mulți, ca despre o țară. Te îmbrățișez cu mare drag, dor! Pe curând!
ȘtergereManuela Arghiriu
RăspundețiȘtergereLa multi ani senini Eli draga mea. Sa-ti dea Domnul sănătate,voie buna, idei noi,care sa te mentina tânăra.
Anca Lisovschi
RăspundețiȘtergereEly,ce nu aș da să fi lângă noi, să mergem in parc sau la sosea, să mâncăm o salată specialitatea casei,apoi să ciocnim un pahar de vin ,spunandu-ti""La ultimul ani""!Te așteptăm cu drag,Anca ,Mihai,Călin siOana cu familiile lor
Elisabeta Gîlcescu
RăspundețiȘtergereCred în poezie, chiar dacă unii spun că este numai pentru cunoscători, pentru cei aleși, care o au în sânge...
Dar cel mai mult cred în cititor, în cel care o respiră și care se apropie atât de domol de un poem al meu, să-l regăsesc atât de aproape de emoțiile mele, de trăirile mele. Vă mulțumesc pentru generoasele cuvinte. Fie tot binele, norocul și frumosul de partea dumneavoastră în acest Nou An, doamna Cecilia Paul-Badescu, cititor drag al meu!
Cecilia Paul-Badescu
RăspundețiȘtergereFinetea, muzicalitatea si profunzimea versurilor arata cat de sensibila si talentata este autoarea. Felicitari !
Elisabeta Gîlcescu
RăspundețiȘtergereMai mult, atașați de un vis, căutând involuntar ce (nu) este bine pentru noi.
Vă mulțumesc. Un an inspirat!
Elena Loreta Popa
RăspundețiȘtergereCui ii este frica de propriul intuneric nu se poate indrepta spre lumina. Oricine isi respinge propria stare de om si pretinde ca apartine numai spiritului nu este intreg. Ceea ce este uman trebuie sa moara pentru ca sa se nasca ceea ce este divin. Nu pentru ca ar fi rau, ci pentru ca este scoica ce tine spiritul, coconul care strange aripile fluturelui. La multi ani!
Elisabeta Vulpe
RăspundețiȘtergereAs dori sa ma intorc la dna.Elisabeta Gîlcescu!Omul acesta aveaun suflet incarcat de dragoste ptr.copii.
In primii ani in Sc.7, pana la marele eveniment despre care am povestit, eu am suplinit ca invatatoare.
Mi-am dorit sa fiu printre cei buni si mi-am ales doi mentori: Aura Malutan, un dascal foarte serios, exigent si bun profesionist! Am furat multe metode de lucru de la Aura, om cu care am colaborat mult timp, fiind la clase paralele. Ii sunt profund recunoscatoare ptr.tot ajutorul acordat.
Cel de-al doilea mentor a fost Eli Galcescu.
Am mers intr-o zi in clasa cu intentia de a mai prinde cateva metode la mate. Cand am ajuns la usa clasei, un sunet divin de vioara razbatea dincolo de intrare. Nu indraznesc sa intru, ascult cu emotie "Balada" lui Ciprian Porumbescu.
Cand ultimele acorduri s-au risipit, mi-am luat inima-n dinti si am deschis usa clasei... Spre mine si-au atintit privirile fascinate de dna. lor, 30 de copii, care pareau a ma certa,ca i-am deranjat!
Lectii pe care nu le puteai nota. Le iubesc !
Elisabeta Vulpe
RăspundețiȘtergereAnul 1990 !Moment de referinta ptr.cadrele didactice din Sc.7 ,mai intai,si apoi ptr.cele din intreaga tara!
Sc.7 avea sa devina scanteia revoltei in invatamantul romanesc!Idealisti si cu idealul cel mai valoros"Painea" ,oamenii scolii noastre au deschis o era noua im invatamant!
Aici s-a pus bazele Primului Sindicat din Educatie!Alaturi de suplinitori,dascalii-oameni,care ,desi aveau o paine sigura,au preluat conducerea ptr a pune capat umilintei multora dintre noi.Zi de zi erau la greva alaturi,umar la umar cu noi.Va iubesc pe toti,va pretuiesc si va port recunostinta tuturor!Cred ca toti cei ce au avut statutul umilitor de suplinitor simt la fel si de aceea ne inclinam respectuos in fata lor !
Elisabeta Vulpe
RăspundețiȘtergereCe poate fi mai frumos decat o calatorie prin tunelul timpului? Descoperim o lume colorata prin oamenii care i-au dat viata...
Nu doar copiii si profedorii au dat sunet si coloare Scolii 7 ,ci si directorii acesteia.
Am predat, mai inatai,sub conducerea dnei.prof. Mariana Mihai,dascal ptr.care las sa cada o lacrima...
Ne invata sa avem incredere in noi, sa fim alaturi unii de altii, sa fim corecti si punctuali.
Unele probleme ne deranjau pe noi, suplinitorii...
Posturile nu se primeau decat dupa ce te prezentai cu....
Dupa revolutie, la timpuri noi erau necesari oameni noi... Asa ca,in mod democratic, in acest moment, ne-am ales noua conducere a scolii: dna.prof.Margineanu Gabriela si dir.adj.,
dna.inv.Elisabeta Galcescu. Lideri ai revolutiei in invatamant, ambele au incercat sa aduca puterea noastra de a ne scutura de greutatile suportate si de a incepe impreuna un drum nou.
O vreme, vantul doar a adiat, dar odata cu inlocuirea dnei.dir.Galcescu E., fara consultarea consiliului profesoral, cu dna.Teodorescu
Niculina, furtuna a tulburat fragila liniste cu greu asternuta in lumea noastra.
Eli fusese piatra pe care ne-am sprijinit in revolta noastra ptr."paine" si tocmai ea ne-a fost sfaramata.
Dna. dir. Margineanu a reusit sa ne dezbine, sa creeze doua tabere aflate in conflict, cu sesizari la inspectorat, cu presa si televiziune...
In sfarsit, dupa un concurs ptr. directori, dna.prof.Munteanu Mariana a preluat conducerea Sc.7.
Cu calm,cu intelepciune,cu rabdare a reusit sa linisteasca apele, sa aduca lumina, sa ne armonizeze, invatandu-ne cu pasi usori, dar siguri, sa trecem frumos prin viata si ne fim aproape unul celuilalt!
Dna.Teodorescu N.a iesit la pensie, dl. dir.Chiritoiu s-a raliat masurilor si
modului de a conduce al dnei. Munteanu si astfel s-a potolit vartejul care ne-a macinat ani de zile si unora ne-a marcat sanatatea.
Fiecare in parte, din cei descrisi erau suflete speciale, profesori deosebiti, dar Raul fusese produs.
Nu știu dacă mai există răbdare pentru amintiri. A trecut atâta vreme! Și simt că suntem tot în același loc. Condiția dascălui parcă e îar în pericol. Să fim iar ca și cum n-am vrut să fim atunci. Am acumulat mult foc în suflet. Nu știu dacă va dori cineva să se încălzească la el, sau măcar să se lase atins de acel aer călduț, într-un fel... Azi, fiecare își vede de drum. Am rămas câțiva nostalgici. Poate că ceea ce vedem azi ne-a dus cu gândul în urmă. Azi, cui i-ar sluji amintirile!
RăspundețiȘtergereEli Gîlcescu
E adevărat că nu toți am cântat același cântec, în aceleași momente.
RăspundețiȘtergereUnele aprecieri negative sunt, azi, după un an și jumătate, de prisos. Mulți au citit postarea ta din martie 2018. Unii au ales să nu răspundă. Alții, după un an și jumătate. Oare ce vede dna S.C. când se privește azi în oglindă? Se vede înconjurată de flori, sau o fostă profă stafidită, confuză, deoarece nu separă ura de bucuria acestui început de an școlar. A trecut vremea când o luam în serios pe profa de geografie. Dar nu pot să trec peste disprețul pe care îl are, după 30 ani. Care nu folosește nimănui. Doar să displacă, neținând seama de momentul neinspirat ales. Orice om are dreptul la o părere, nu are însă dreptul să le expună azi. Poți fi în egală măsură denigrat și apreciat. Dar nu azi.
Te îmbrățișez, draga mea prietenă! Doamne, ce dor îmi este de tine! Dor... de I.N. Dacă o întâlnești, spune-i că o iubesc. Spune-i!
Cu drag!