noiembrie 01, 2019

Printre rugi și morminte


Am săpat pământul, trudit peste măsură
de-atâtea așteptări
ardeau în taină
atât de mult în ultima vreme,
nu știu de ce m-am gândit la moarte,
fără să mă scape din ochi,
rătăcesc, 
obosită de nopți nedormite. Obosită de viață.

Pentru o clipă am închis ochii și... îmi închipuiam
cum ar putea să fie.

Cum am fi putut să fim „noi,
care atât de repede murim“.

Eli Gîlcescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu