Printre rugi și morminte

Am săpat pământul, trudit peste măsură

de-atâtea așteptări

ardeau în taină

atât de mult în ultima vreme,

nu știu de ce m-am gândit la moarte,

fără să mă scape din ochi,

rătăcesc, 
obosită de nopți nedormite. Obosită de viață.

Pentru o clipă am închis ochii și... îmi închipuiam

cum ar putea să fie.

Cum am fi putut să fim „noi,

care atât de repede murim“.

Eli Gîlcescu