Lumina care nu s-a stins încă

Ce-o fi însemnând moartea?

Tăcere? Liniște?

În fiecare zi. Într-o altfel de poveste.

De care numai Dumnezeu știe. Nu altcineva.

Am aflat de moartea mea și am plâns.

Am simțit că trebuie să plec. Dar unde? 
Oriunde.

Numai să nu mai întâlnesc aceeași privire fugărită

ca de o fantomă. 

Din când în când îmi sunau în urechi cuvintele ei. 

(Știți, v-am plâns! V-am plâns mult!)

Și câte, și mai câte!

Doamne! 
Și o tăcere stranie și greu de suportat se așternu între noi. 

Și frig. Un frig dureros. Umed.

Și așa de întuneric.

Ca și cum aș fi murit acolo.

Eli Gîlcescu