Spor de vaccinare

Trăim într-o lume care s-a obrăznicit din cale-afară. Sigur, cine se respectă nici nu o bagă în seamă. Nu face doi bani deranjul. Numai așa s-ar vedea deosebirea.

Oricâte rugăciuni, pedeapsa tot cade. Și asupra mea... de câte ori?

Am trăit fără vaccin, dar am fost atacată din toate părțile de cei mai agresivi viruși. În special gripali.

Prin 1971, la Ocna Sibiului. Isabela face febră brusc. Am purtat-o pe brațe până la spital. Diagnostic: pojar. Trebuia izolată.

Prietenii mei de la Sibiu mi-au oferit o cameră. Dimineața, plecam la tratament. Trebuia să trec calea ferată, ca să ajung în stație.

În lipsa unui vaccin, și-a făcut de cap. Virusul a făcut peste 200 milioane de victime. 

S-a legat de mine hepatita (n-am cerut #spor de contaminare, nici atunci, nici acum). Chiar dacă a declanșat un #accident în lanț în corpul meu.

Plecarea în Siria, condiționată de vaccinare antivariolică. Grea boală. Și atunci am avut reacții adverse. Febră mare. Local, semn de variolă. Eram predispusă. Se știe că variolizarea a continuat și după descoperirea vaccinului. În 1977, când am primit doza de vaccin antivariolic, încă mai existau cazuri minore și mortale.

După 4 decenii, pandemia de Covid-19 se confruntă cu dificultăți. Ca și atunci, numai prin vaccinare poți răpune virusul. Nu-l poți lăsa să circule! Nu poți îndemna oamenii testați pozitiv să circule, devenind sursă de îmbolnăvire pentru cei sănătoși! 

După cum vedeți, virușii s-au ținut după mine, ei mai mult călare, eu pe jos... Cât pe ce să mă răpună. Vorba aia, suferi o viață, și mori, din te miri ce, o dată.  (va urma)

Eli Gîlcescu

7. 02.2021