... dacă țineai arca deschisă câteva clipe
sau mai multe
nu aș fi blestemat nici pământul
nici marea
nu m-ai fi lăsat
să mă minunez de ce văd și aud
până o altă primăvară-vară
fără interdicții
fără bastoane incomode
în fața înaltei curți
mă voi trezi mușcată din toate părțile de
văduva neagră
asmuțind încolo și încoace
un poem
zgomotos
din cenușă
ca o lovitură de ciocan
să aud marea
Eli Gîlcescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu