O trecere în tăcere... asurzitoare

A fost cel mai modest om de cultură. Doar cîțiva îi pot sta alături. Din ce în ce mai puțini în timpurile noastre.

Prietenoasă cu cel ce voia să-i calce casa. Și în orice loc, în orice moment, înnobilînd inimi, clipă de clipă. O casă mereu deschisă pentru prieteni, o casă plină de cărți, așezate una lângă alta, cu iubire ca pentru o ființă, cărți multe...

Mai țineți minte colindul din decembrie 2012? Florentin,Elisabeta B., Iulia, Valentin... În prag, cu același zîmbet duios...

Și cât de frumoasă era! Încinsă de dragoste, glasul nu-i tremura, nici fruntea nu i se încrunta. O mîngîiere și povestea. Mereu în lumină, risipind oricare întunecare, oricât de adîncă era. Un regal al simplității și al umanului. 

Au urmat și alte întîlniri memorabile.

Azi, tristețea mă pune pe gînduri. Și doare.

O altă poveste.

Nu cred că și-ar fi dorit s-o citească. Nici s-o trezească pe cea de ieri.

Nici să asculte tăcerea mormîntală a casei

... dincolo de ușă, însîngerîndu-și mîna

Eli Gîlcescu

2.12.21

„... a învăţat generaţii după generaţii arta conversaţiei a rămas singură în apartament din 2012. Şi-a pierdut mai întîi fiica şi apoi soţul. În ultimii ani a împărţit apartamentul cu Angela, femeia care a avut grijă de ea şi pînă la moarte, în luna mai a acestui an.“ ( Eduard Uzunov)

https://observatornews.ro/eveniment/casa-scriitorilor-ileana-si-romulus-vulpescu-din-centrul-capitalei-scoasa-la-vanzare