Un psalm monoton

... cât un stat de lumină

cât o atingere noaptea

de teamă încolo și încoace

nu din voia mea

departe departe 

murind

 

nici viața nu mai e viață

nici cea de acum nici cea care vine

despre care vorbesc bătrânii

până îi podidesc plânsul și încep a tremura

atât de triști

 

până și pământul care se vede nu mai e 

pământ în ruină

se întinde ca pirul

născocitor de rele 

trufaș

fără dragoste firească

fără milă

călcător de cârtițe  

de furnici

supus stricăciunii

mai departe

 

știi ce vreau să spun

 

Eli Gîlcescu