Nu răsucește nimeni amintirea
doar cu ca un cuțit în carne vie
și curge sânge cald.
E doar iubirea
din care-am smuls fâșie de fâșie
ca rănile să ți le leg, când nedurută
și fără griji mă ofilea deodată
durerea ta — și-n noi cum se sărută
simțeam atunci și-ncet cum se dilată
aceeași spaimă, singura nespusă
aceleași și mereu neadormită,
a treia noastră soră nesupusă,
și totuși eu, o, eu nesăbuită,
mă sfâșiam în zilnica risipă
de dragoste și nu puneam de-o parte,
mă sfâșiam în zilnica risipă
de dragoste și nu puneam de-o parte,
o, nu puneam din câte-am smuls în pripă,
o singură fâșie pentru moarte.
Eta Boeriu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu