Întors de la Liceu în noaptea de 7
noiembrie 1893
Furios, ura izbucnește prin pământ,
capetele răsucite dau sânge,
și trebuie să mergi la petreceri
cu pieptul bine încordat, ca în război.
La fiecare explozie mortală — oamenii
tremurători se întorc:
cruzime care avansează, — frica care se
retrage,
pleacă din lume...
Privind la copilul care alăptează, — la mama care suspină,
tatăl se încruntă.
Pentru copilul nevinovat,
care lasă, mulțumit, sânul gol,
se uită la el, - se uită la ea,
și râde barbar.
Joan Maragall
