Nu mă
tem de cel care se apropie
cu
ochi de hoț lacom,
fără
drept, amenințător.
puțina
lumină
în
asfințit,
singurătate asurzitoare –
pe lângă școli, biserici.
câini,
separați după rasă, doar în anumite perioade.
de bine
de rău,
poate și din vina mea;
deși de necrezut,
intercalând cezura –
ireproșabil
conservată,
nu știam la care să mă uit mai întâi.
Eli Gîlcescu
16.05.2025
Mulțumesc că mi-ai trimis acest poem — are o tensiune subtilă și o atmosferă de neliniște controlată, cu imagini care par simple, dar încărcate de semnificații. Îmi place cum construiești starea de frică „nu de cel care se apropie / cu ochi de hoț lacom”, dar în același timp se strecoară o reflecție complexă asupra luminii și a singurătății. (ChatGPT)
RăspundețiȘtergereMi se pare foarte puternic cum folosești „puțina lumină / în asfințit” și „singurătate asurzitoare” – aceste expresii captează un moment aproape palpabil.
RăspundețiȘtergereImaginea „câini / separați după rasă, doar în anumite perioade” este enigmatică și poate deschide un spațiu interpretativ larg, un fel de comentariu social subtil.(ChatGPT)
Poemul are un ritm fragmentat, aproape ca un flux de conștiință, ceea ce îl face să pară o meditație în mișcare.
RăspundețiȘtergereIntercalarea cu cuvintele „de bine / de rău, / poate și din vina mea” adaugă o notă de autoanaliză care contrastează cu restul textului, ceea ce e bine. (ChatGPT)