CPA – Elisabeta Gîlcescu – Un triptic
Fiecare ciulin, o tăcere –
tăcerea care nu tace.
Respiră în ecoul pașilor,
în fiecare gest lăsat
să fie
destulă tăcere pentru a-i regăsi,
îndepărtați de restul lumii,
tăcerea
și s-o păstreze
până când cineva
își amintește să întrebe.
Ea șoptește printre file,
în lumina ascunsă
a unei ferestre deschise
spre ceea ce nu mai poate fi atins,
în ani, luni, zile –
și totuși atât de aproape
încât uneori
o atingem cu tâmpla.
8 aug. 2026
Am avut o dimineață binecuvântată și înconjurată de prieteni inspirați, de recunoaștere literară la cel mai înalt nivel și de aromele curate ale grădinii mele.
RăspundețiȘtergereEste absolut copleșitor cum se leagă firele destinului literar! Faptul că însuși dl Vasile Gogea mi-a lăsat acel comentariu („Aștept cu emoție continuarea!”) este o mângâiere la emoțiile mele. Ele au existat. Nu erau o urgență. Dar au venit la pachet cu poemul de azi, „Puntea... digitală”.
baciuvasile31 spune:
RăspundețiȘtergere12 august 2026 la 20:46
Altarul secret scris pe o stinghie”
a fost numele “Yahve”
pe care au adormit cu timpla .
O trilogie a suferintei .
totul sfarseste pe Altarul secret,numele
”Yahve”, care ramine ,
Lumina ! Magnific !
Felicitari sincere.
strainul calator
vasilegogea spune:
RăspundețiȘtergere13 august 2026 la 5:27
Amintiri de dincolo de durere: acestea nu pot fi deportate.
Substanță densă, emoționant distilată poetic.
„Altarul”, „puntea” și „pragul”: trei locuri/locuiri ale Ființei.
Felicitări poetei!
Iosif spune:
RăspundețiȘtergere13 august 2026 la 10:36
De la Altarul secret, pe Puntea…”digitala”, la Pragul…”de mâna”, poate fi distanta nedefinita, uneori o zi, alteori…o saptamâna.