Sfat târziu

Fereste-te să cazi din tine

când ești tristă

e înalțimea de la care

pot nimeri printre hârtoape

atâtea versuri

pe-aproape,

cineva înfige lancea grea

în tristețea

care doare...

Duioșie

Astăzi am vorbit despre iubire

așteptând un miracol

cu aceeași strângere de inimă

cu care aștept să înflorească corcodușii

Eli Gîlcescu 

Nor și dor

Un nor

de dor

neștiind

să cadă

a prins dor

de alt nor

pe câmpii

Eli Gîlcescu

Urme

De-atâtea ori

De-atâtea ori m-ai căutat,

când nu-ți eram aproape,

în vântul toamnei adunat

nesprijinit de ape.

De-atâtea ori am tresărit,

pierdută-n sfânta rugă

un strigăt vine, neumbrit, 

la căpătâi să-mi plângă.

De-atâtea ori m-ai legănat

în cea din urmă noapte;

sărutul ne-a împreunat

și tot el ne desparte.

Îmi înflorești

„Curg slove lin și înfloresc pe ram“,

plâng verde trup și rădăcină,

zâmbet ștrengar, trezind dorințe-n noi,

țâșnind din bulgări de lumină.

Îmi înflorești și-n primăvara mea,

descânt de stele îmi răsfiră              

o viața curge-n trupuri de pământ

și-un dor la cingători înșiră.

Rătăciți în doi

„Ne rătăcim ca fulgii de ninsoare,

ca frunzele bătrâne din copac“,

Ne rătăcim ca orbii fără soare,

Miresme-n zbor de fluturi și liliac

„Ciulinii sunt ai timpului repaos,

Așa cum noi suntem ai vieții“ pod,

Duminici – contradicții în adaos

Nestinselor iubiri, le suntem rod

Ne rătăcim iubirile cărunte

Pe tâmplele pierdute-n dimineți

Doar lacrimile lor sfințesc săruturi

Din tainic inflnit, duminici înfloresc