Un poem vertical

Am încheiat ziua cu un zâmbet –

unul care a venit firesc,
dintr-o poezie. 

Uneori zâmbetul se lărgește 

dincolo de poem,

caută, 

creează, 

pune întrebări 

și încă mai crede că lumea poate fi făcută altfel. 

Dar există începuturi.

Și zâmbetul de azi.

Zâmbetul când cineva mai adaugă o idee, 

un poem

sau

plantează un pom 

și 

îi face loc să crească,

fără o promisiune.

Doar încrederea că mai există ceva care merită 

dus mai departe,
după atâtea poeme:

rădăcinile care ne țin.

 

Eli Gîlcescu

12 oct.2026