… să pot uita de vântul ăsta nesuferit.
Ciudat, mi-ai spus, cu inocență,
pornind chiar de la o declarație ontologică,
am devenit un fel de iubitoare de povești
în care toate lucrurile bune au doar început.
Pe Transalpina, un viscol teribil,
și deszăpezirea îmi dă un fior de neliniște,
fără apărare,
zâmbesc din ce în ce mai rar
când mă întrebi de ce mai sunt pe aici.
Mereu există un motiv să văd orașul cu alți ochi,
și nu e rău, doar ceea ce trebuie,
nu mai mult,
fără să fiu prinsă într-o conviețuire silnică.
De n-ar fi așa, nici povestea n-ar fi
nicidecum la voia întâmplării
Eli Gîlcescu
aprilie 26, 2023
Un joc sau o altă poveste
aprilie 10, 2023
martie 20, 2023
martie 09, 2023
Câteodată
… îmi spun povestea noastră
altfel de cum o știu
din alte locuri
mai aproape de
Dumnezeu
ca din lăuntrul Lui.
Nu e o metaforă,
e doar un joc
despre tăcere
tot mai multă
tăcere
de departe
tot mai de departe
precum cântecul
balenei albastre.
O combinație de sunete,
emoții.
Atunci când se oprește din cântat,
cânt eu.
Eli Gîlcescu
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)