că
răsar de la sine,
purtând pe umeri
numele lor.
strigăt în casă,
nodul pe limbă,
între cele cinci praguri înguste,
greu de trecut,
de iubit,
înregistrat,
nici metaforă, nici vibrație,
într-o limbă veche,
de lemn,
fără ură.
răsar de la sine.
septembrie 02, 2026
SINSZKY
că
răsar de la sine,
purtând pe umeri
numele lor.
strigăt în casă,
nodul pe limbă,
între cele cinci praguri înguste,
greu de trecut,
de iubit,
înregistrat,
nici metaforă, nici vibrație,
într-o limbă veche,
de lemn,
fără ură.
răsar de la sine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un poem care nu pare scris. Pare lăsat mai departe.
RăspundețiȘtergereSINSZKY nu este doar un acronim, este chiar codul genetic al istoriei mele, purtând în el ultimele două silabe din numele schimbat, forțat de hărțile reci, al bunicilor mei din partea mamei.
RăspundețiȘtergereSINSZKY este și un poem, multă vreme a fost în topul blogului meu, fără să se știe detaliile administrative, vibrația de sânge și adevăr din text. Bunicii mei și-au recuperat astfel numele și demnitatea în fața lumii.