miercuri, 18 ianuarie 2017

La frumusețea ei

Dincolo erai de clarul stelelor
și luna, sfioasă, te urma. 
O, cu mult mai frumoasă era
cristalină, lacrima ta!

Fereastra știe cum ardeai,
ca un lan, ca un val te legănai,
dogoritu-mi braț cum te frângea,
ca o azimă, așa te frângea.

Prin părul tău tremurător
trece temătoare Primăvara,
înca departe-i Vara. Toamna grea 
Ca un aur pe frunte-ți va sta.

Și Iarnă cândva de vei fi,
mă voi înfășura în frigul tău; 
Ci fii 
Primăvară mereu, 
Strălucitoare, fii limpede zi!

Emil Botta

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu