... visul
Visul în care mi se lua totul într-o clipă și mi se
dăruia totul în alta, ca niște săruturi dinspre undeva, fără sfârșit atingerea, fără sfârșit mângâierea. Și
binecuvântarea de la început de an, dulce aniversarea care mi-au luminat sufletul. Atena, Poseidon, Heinrich Schliemann,
Acropola, Marea Egee... Și cum mă bucuram. Înainte de a mi se lua totul, mi se
dăruiau alte și alte bucurii. Să fi fost aici în altă viață? Să ne fi căutat,
tu-Poseidon, eu-Atena, cu aceeași nebunească dorință de a ne ademeni marea,
măslinul... Și din același motiv necunoscut, care nu are nimic de-a face cu
timpul, într-o închipuire dumnezeiască, fie dintr-un surâs din împrejurul tău, fie din plânsul de ieri, să aștept veșnica
fâlfâire albă.
Eli Gîlcescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu