Și să fi vrut să alerg
diminețile arzând
de aproape
ca un descânt
atât de grațios
de diferit
să le aud
nechemate de nimeni
de nimic
și la voia întâmplării
și la voia întâmplării
ca și cum ar fi existat dintotdeauna
în tot largul
de dus
de întors
de atins
marea
marea
Eli Gîlcescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu