luni, 15 aprilie 2013

Umbre vii




Tremură plăcerea vie,
se dezmiardă-n tinerețe,
chiar de-i veștedă și tristă,
poartă-un rest de frumusețe.

Primăvara ce-o să vie,
melancolică-n grădină,
de „iubire-i prăznuită“,
„dănțuind“ zile-lumină.

„Rămân corbii“ s-o dezbrace,
de iluzii, ieri, pierdute,
risipind cuvinte-n sfeșnic,
ce vor arde-n gând, tăcute.

Vreau să plâng, să râd cu luna
să m-alinte-n nopți târzii,
o cucernică privire;
să rămânem umbre vii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu