luni, 15 aprilie 2013

„Duminica de ieri“





Îmi văd prea multe găuri
necuvinte
ce nu rabdă
uitare

printre sfinte
icoane,
pomeniri,
trufia este trează
și vânează

deșertăciunea-i
la vedere
săracă și bolnavă
ascunsă-i doar răbdarea
obosită

vremuri vin,
oftând
trecutul

iar cei ce știu că-l știu
nu știu nimic
de adevăr,
de bine
și de folosință

pe trei arginți zornăitori
virtutea o trădează,
umilind-o

„Duminica de ieri“
încă vibrează
și ne iartă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu