Un nor amețitor
pune stăpânire pe omul-cuvânt
scotocește printre formele grosolane,
cu răbdare de insectă,
scoate chip de cuvinte ciuntite
din gurile fumătorilor care scuipă
în cerc la intrare,
inundându-l cu dispreț
Dimineți de vară cu unduiri line
agită covorul de cuvinte
scrise îngrijit
bijuterii simple
cu înfățișare durabilă și simțită
Jocuri de ploaie
apasă umerii giganți
ceremonie cu salve
de tunete fără sfârșit
închid rănile
Cerul palid –
un mare gol incolor –
ținea în brațe infinitul
avea să-l vândă
Nu-i aflase încă prețul
rămânea briza tăioasă a dimineții
să întoarne dezertările furișate
Pe scenă, făcea carieră
și adăpost
un singur cuvânt
În sală,
un singur spectator –
poetul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu