În teii ce pogoară peste noi
Amintirile
și nopțile din urmă
Când
devenit-am mai săraci, mai goi
Îngăduiam tăcerilor să plângă
Peste
tristețile prudente, din amurg,
Istovite
și suflând din greu, dezleagă
Miresmele
ce peste noi se scurg
Se
descleștează rostul strâns în plină toamnă,
Captivi
rămânem, amândoi,
Într-o
stridie adâncă și fierbinte
Ne
vremuim tăcerile în doi
Eli Gîlcescu
Eli Gîlcescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu