Din toate părțile

Adun primăveri

sub pași de flori

fără împotrivire

cu ochi adânciți în sărut 

Eli Gîlcescu

Clipa din noi

Ce gânduri... 
uitând 
cu totul clipa din noi

Eli Gîlcescu

* * *

Întârzie un dor

la hotarele Amaradiei

de la Scrăzi

până la Stejari, drept spre ponoare,

acolo unde dedițeii în somn de frunze

renasc

noaptea de migdală 

cu vise, cu viața tihnită dinainte,

peste acestă apă liniștită,

această pădure, 

această icoană sfințită,

și ce greu le-a fost,

n-ai de unde să știi

când s-au îmbrăcat de sărbătoare

și au iertat totul

Eli Gîlcescu

E lună plină

Mi-am înfășurat diminețile în lumina

verdelui atât de tăcut,

împrejmuit de cântece...

le adormeam în fiecare seară

și le făceam loc printre amintiri

nemișcate de vis de lună,

de piatră, de lumină albastră...

În gând am crescut cuvântul

l-am legănat, l-am urmărit umblând de-a bușilea,

făcând primii pași spre tine

și tot el m-a sfâșiat de multe ori...

de prea multe ori...     

Înaintez spre tine, deslușit,

ca o vâltoare...

ca un chin care nu stă pe loc

și chinul bucură și doare

lunga așteptare –

iubire magică până la capăt

legătura cu trecerea –

preatimpuria îndurerare oprire coborâre

prin pietre singurătatea nopții îngenunchind.

Închid ochii...

adorm fără neliniști,

fără slăbiciunea în la minor

când o floare îngheață prea ușor...

Canon

Printre zodii

încetul cu încetul

mai pun de-o dragoste

sub  zăpezi

mai pun un cântec

un dor 

o mână cu-nțelesuri

să-mi amintească sărutul nopții

nemaisemănând cu altul

hrănind fiecare primăvară

mai înspre noi

Eli Gîlcescu

Aud un strigăt

In memoriam Ștefan Dumitru Afrimescu

S-a stins încet-încet

fără să fi băgat cineva de seamă

secunda 

împinsă din întâmplare

drept căpătâi

S-a stins cum nimic n-a fost vreodată.

Eli Gîlcescu