Să mă pot întoarce într-un joc de cuvinte, acolo unde am rămas, să-mi amintesc, să-mi amintesc tot, în mijlocul unui colind, să zâmbesc până într-atât încât să-mi imaginez o poveste, o întâmplare miraculoasă dintr-o altă iarnă, să aud cum cântă pământul, să-i simt neliniștea, aceeași durere... inima mea, a ta, pentru care există ceva la care nu pot renunța, oricât de tristă aș fi, Crăciunul într-o altă lumină, într-o altă lumină ninsoarea, scuturându-se toată, ca de un dor, într-o altă lumină, bucurându-ne. Știai că tot ce atingi azi-mâine este dumnezeiesc? Chiar și sărutul și fiecare gând, fiecare clipă, chiar și amintirile, într-o altă lumină, în mijlocul acestei lumi, acum râzând, acum plângând
Eli Gîlcescu
„Ninge peste Moldova cum n-a mai nins niciodata. Zapada a acoperit pamantul si totul e alb in jur. Oamenii au iesit din case si stau cu mainile intinse catre Cer ca sa primeasca iertarea lui Dumnezeu. Barbati, femei si copii se bucura laolalta...Dimpreuna inalta un om de zapada in mijlocul satului, chiar in fata bisericii. "Sa-i tina de urat lui Isus!", striga batranii..."sa nu se simta singur!"
RăspundețiȘtergereAtat de frumos ninge! Ninge sfant peste pacatele lumii! Ninge cu iertare...“ (Paul Arva)
Unde sunt zăpezile de mai an...? / Dar unde-s marile zăpezi?
RăspundețiȘtergere