... peste care am dat în ultima vreme, multe asemenea
dimineți, în care nu-mi găseam locul. Când căutam și nu știam ce. Dimineți care
nu s-au jertfit din greșeală, într-o măsură fără măsură de evitat. În cascadă. Fiecare
în felul ei.
Știi, diminețile care nu țineau cont de ești tânăr sau bătrân,
nici sărac sau bogat, nici chinuit într-un bordei sau în mirajul unui palat. Ele
doar vin! Atât! Ca cea de azi, plină de viață și frumusețe, cu gusturi
explozive, îndrăznețe. Dimineața și Profeția poetului. Dimineți cu levănțică. Și nu-mi mai doream
nimic. Mă lăsam doar purtată, așa, în legănare de poezie, pe neașteptate, alt
chip, alt suflet, altă savoare. Și mă bucuram.
Eli Gîlcescu
Foto credit de la Ioana Z.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu