... în ceasul
amiezii
când
liniștea doare și doare
alt gând
în tainic amurg,
adăpost
promisiunii
dintâi; e tot ce mai pot
să îndur
tot mai aproape
ultima
frunză,
alt
anotimp dincolo de noapte de zi,
privind
împrejur,
același
„surâs strâmb, și scurt, și slut“,
agonizând
uneori
același
strigăt
îl știe
doar clipa neclipă
al zilei
sfârșit
mai străin
de iubiri,
mai sărac
de lumini,
cu
strângeri de inimi
când mai
aproape duminica
aceeași
cu toate
păcatele pe de rost
și tot
nu-i destul
Eli
Gîlcescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu