O fi tot ea...

Aș fi putut deseori să uit

cât de mult trebuie s-o iubesc
și caprele cu nărav
după ce mi-au sângerat mâinile
când le priponeam din loc în loc 
lângă iarba crudă
scuturată de rouă
în cel mai lung vis 
să netezească de stricăciuni
pădurea 
chiar dacă n-o văd
să tot fie acolo

unde există întotdeauna

în orice poet

ea însăși 

Eli Gîlcescu