Primăvară într-un poem

-Photo credit; I.S. Gîlcescu

Din nou Crăciunul

 

Eli Gîlcescu
2021

Acasă de Crăciun

E mamă, bunică, prietenă... și iubește poezia.  Mai ales în momente de trisețe, găsește un leac, o încurajare, un răspuns. Pentru că fiecare poem e în căutarea a ceva, în căutarea mirării... Și e fericită. Admiră pe oricine are curajul să scrie ceva, iar zilele trec mai ușor.

Brusc, a dispărut din spațiul virtual.

Am sunat-o.

I-am auzit respirația greoaie. Sufocată de frisoane, dureri de cap și probleme digestive. 

Apoi, intubată, aproape de vămile fricii, insuportabila realitate, dar atât de adevărată, iar eu de tristețe m-am trezit revoltată de situația ei. Poate că îi ghiceam gândurile, fierbințeala... Poate îi lipseau o vorbă, o cafea, un ceai...

Cine ar fi crezut că o ea atât de puternică să se apropie tot mai mult de Dumnezeu. Poate o știa vrednică și cu trebuințe, cu multe „găuri“ pe care nu mai știa cum să le umple. 

A fost o perioadă de pierdere de sine (cum spun poeții), a rămas în urmă cu multe... dar a mers mai departe, mult prea departe, prea mult de mers (să tot fie opt-nouă ani), cu un vis nou care a întărit-o. (va urma)

Eli Gîlcescu

Primăvara de care nu pot să scap

Eli Gîlcescu

O fi tot ea...

Aș fi putut deseori să uit

cât de mult trebuie s-o iubesc
și caprele cu nărav
după ce mi-au sângerat mâinile
când le priponeam din loc în loc 
lângă iarba crudă
scuturată de rouă
în cel mai lung vis 
să netezească de stricăciuni
pădurea 
chiar dacă n-o văd
să tot fie acolo

unde există întotdeauna

în orice poet

ea însăși 

Eli Gîlcescu

Prefer să fie așa...

... în locul acela unde

m-am visat încercuită

de un somn greu ca un leșin

Urma ceva... 

ceva ce trebuia să se întâmple, firesc,

și nici nu-mi trecea prin cap că ar putea să fie altfel

când au început să-mi scotocescă lăuntrul

Oare ce prăpăd se petrecea acolo?

Pe când un miracol, sau un sfârșit,

sau un octombrie ca o minune,

acasă,

în fiecare vis?

Eli Gîlcescu