Și...
fără să
afli
pădurea are ceva din tine.
Se preumblă ca un ecou
care îmi scapă mereu
Dumnezeu știe pe unde
pădurea are ceva din tine.
Se preumblă ca un ecou
care îmi scapă mereu
Dumnezeu știe pe unde
ca pentru
un somn lung.
Și asta nu
e tot.
Uneori
are
culoarea ochilor tăi
și plâng
îngreunând-o
toată
cu o
dragoste mai veche
după o atât de lungă
despărțire
să nu moară
de două ori blestemată
prin afară.
Eli Gîlcescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu