martie 22, 2019
martie 09, 2019
„În sfârșit oamenii-s ca florile“
Câteodată îmi spun povestea noastră
altfel de cum o știu,
din alte locuri, mai aproape de Dumnezeu,
ca din lăuntrul Lui.
Nu e o metaforă, e doar un joc despre tăcere,
tot mai multă tăcere,
de departe,
tot mai departe,
precum cântecul balenei albastre.
O combinație de sunete, emoții.
Atunci când se oprește din cântat,
cânt eu.
Eli Gîlcescu
martie 01, 2019
Ce bine ar fi
... când se schimbă anotimpul
să mă trezești zâmbind ca într-o mirare,
să-mi spui nimicuri.
să mă trezești zâmbind ca într-o mirare,
să-mi spui nimicuri.
Cum ai uitat de mine
nu îţi pot spune
că nu ştiu.
Acum e prea târziu pentru o minune.
Sau poate înspre seară
când vor înflori ghioceii sub zăpadă
nu îţi pot spune
că nu ştiu.
Acum e prea târziu pentru o minune.
Sau poate înspre seară
când vor înflori ghioceii sub zăpadă
Eli Gîlcescu
Doar de dragoste
La naiba cu moartea.
Astăzi e o zi pentru îndrăgostiți.
Tu te-ai oprit să cauți un loc
unde să ne ascundem departe de lume.
Eli Gîlcescu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)