Se afișează postările cu eticheta anotimp. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta anotimp. Afișați toate postările

februarie 28, 2025

Parcă ar fi și n-ar fi


Ce bine ar fi
când se schimbă anotimpul
mă trezești zâmbind
într-o mirare
să-mi spui nimicuri.
Cum ai uitat de mine
nu îţi pot spune
că nu ştiu.
Acum, e prea târziu pentru o minune.
Sau poate înspre seară,
când vor înflori ghioceii sub zăpadă.

Eli Gîlcescu

martie 01, 2021

Un poem neafectat de narațiunea timpului

 

Ce bine ar fi

 

... când se schimbă anotimpul

să mă trezești zâmbind ca într-o mirare,

să-mi spui nimicuri.

 

Cum ai uitat de mine

nu îţi pot spune

că nu ştiu.

 

Acum, e prea târziu pentru o minune.

 

Sau poate înspre seară,

când vor înflori ghioceii sub zăpadă.

 

Eli Gîlcescu

martie 01, 2019

Ce bine ar fi

... când se schimbă anotimpul
să mă trezești zâmbind ca într-o mirare,
să-mi spui nimicuri.
Cum ai uitat de mine
nu îţi pot spune 
că nu ştiu.
Acum e prea târziu pentru o minune.
Sau poate înspre seară

când vor înflori ghioceii sub zăpadă

Eli Gîlcescu

martie 01, 2016

Primăvara de azi


Ce bine ar fi
să nu știu când se schimbă anotimpul
cum adorm în tăceri
cum pășesc
zâmbind
ca într-o mirare
odată cu tine

ce bine ar fi
să nu știu 

Eli Gîlcescu

ianuarie 27, 2012

Acelaşi anotimp



Marea ne desparte
Sau lămpaşul pierdut în noapte,
Care a uitat să ne vegheze;
El ne-a trimis troiene,
Să ne scalde în lumină.
Doamne, va fi o noapte plină,
Cu jocuri prin grădină
Printre nămeţi, cât casa,
Voi fi şi eu, cu pletele în zbor,
Fără aripi de plumb,
La tine cobor...
Şi vom fi două umbre îngemănate
Sub cenuşiul vorbelor pătate,
În veşnicul apus de dor.
Cu bucuria amânată
Sau abandonată,
Fără s-o ating măcar o dată.
Ce soartă ingrată,
Să port cu mine acelaşi anotimp
Şi mereu să fiu în contratimp.
2012-01-27

ianuarie 26, 2012

Neuitatul DOR


Ai adus lumină-n dimineaţa
mea cea tristă,
şi am ieşit afară; din zăpadă,
am făcut doi bulgări,
dar până să-i vadă
cineva, să-i iubească,
s-au topit de dor.
În urma lor,
două anotimpuri
se tot tachinează uşor,
să-şi revendice neuitatul dor.

ianuarie 23, 2012

Cine sunt


Acuma, ştiu de unde-i dorul;
el vine de acasă
şi mereu îşi ia zborul...
greu m-apasă,
că prea de timpuriu mă-ncearcă
viaţa, şi nu am timp,
nu am nici vină,
că toate vin chiar la duzină,
şi până mă dezmeticesc,
mai sar peste un anotimp
ce mi-a spus, fără ocol,
cine sunt,
dar mai domol...
2012-01-23