Printre belele

Niciun semn.
 
Costă.
Ne costă.
 
Până și dragostea...
 
Înghițim.
Înghițim tot.
 
Iar eu
mai scap câte un poem.
 
Eli Gîlcescu
27 apr. 26

Pădurea, o curiozitate fără răspuns

Pădurea simte. 

Alteori, nu.

Trăiește înăbușită 

în rituri incomode 

și tabuuri absurde.
 
Nu e singura 

înconjurată de interdicții,
de un pariu ciudat,
fără franchețe
 
dincolo de un gest banal,
destul să-mi amintesc
dreptatea morală
(nicidecum a tribunalelor),
valoarea timpului 

mereu conectat
la un sistem criptat
 
sub presiunea așteptărilor
din ce în ce mai neeficient,

păstrând schelete în dulap
pe muchie de cuțit.
 
O psalmodie
 
într-o singurătate fără martori,
cu umilă tandrețe 

și dragostea ei 

care nu cere nimic.
 
Eli Gîlcescu
11-12 ian. 26

Și noaptea...

ca o teamă

printre tăceri absurde

nu seamănă cu noi

greu suspină

pentru o clipă

saltă din nimic

ca un descânt din cel

în cel...

de dragoste să fie

de câte ori

de câte...

sub zăpezi

iernând

 

Eli Gîlcescu

* * *

puțini pot să recunoască

un lucru mic

și nebun,

îi păcălești,

îi faci să plătească

prețuri nebunești pentru un lucru mic și nebun

 

iată idealul!

să stărui asupra unui punct

cu căldură

e un fel de a ne aminti septembrie

minunea

să recunoști un lucru mic și nebun numit dragoste

Cât de frumoasă ești

... azi

într-o maramă de borangic

încinsă de dragoste

cânți

și glasul nu-ți tremură

de mânie

fruntea nu ți se încruntă

chiar dacă afară urlă viscolul

piciorele îți sângerează

iar fulgii de zăpadă joacă

în cadență

ești

una pentru toți

mai frumoasă ca ieri

 

Eli Gîlcescu

30.11.21 – 1.12. 21

Doar de dragoste

La naiba cu moartea.

Astăzi e o zi pentru îndrăgostiți.

Tu te-ai oprit să cauți un loc

unde să ne ascundem departe de lume.

Eli Gîlcescu

Pădurea #rezist sau o lecție de nesupunere

Și...

fără să afli
pădurea are ceva din tine.
Se preumblă ca un ecou
care îmi scapă mereu 
Dumnezeu știe pe unde

ca pentru un somn lung.

Și asta nu e tot.

Uneori

are culoarea ochilor tăi

și plâng

îngreunând-o

toată

cu o dragoste mai veche

după o atât de lungă despărțire

să nu moară

de două ori blestemată

prin afară.

Eli Gîlcescu

Neliniști

... doar atât

cât să mă poarte

departe 

de

diminețile pur și simplu

prea lungi

diminețile mereu flămânde

de dragoste

de care nu vreau să mă rup

uneori

Eli Gîlcescu