duminică, 2 iunie 2019

O clipă de bucurie


Când plouă îmi aduc aminte grădina plină de aluni,
și nucul în vacarmul graurilor,
trăgând cu urechea la foșnetul frunzelor.

Nimic din ce a fost odinioară,
nici cerurile nu mai sperau într-o minune,
nici inima. În întuneric, sângerau
printre trandafiri.

Un pelerin făcea rugăciuni,
cu ochii închiși,
peste răsărituri și apusuri,
până când voi râde din nou.

Ca niciodată,
prea multe ploi pentru o singură zi.
M-așteptau. Și ploaia mea.

Oricât de necrezut ar părea,
pentru ea nu eram invizibilă.


Eli Gîlcescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu