O clipă de bucurie

Când plouă îmi aduc aminte grădina plină de aluni,
și nucul în vacarmul graurilor,

trăgând cu urechea la foșnetul frunzelor.

Nimic din ce a fost odinioară,
nici cerurile nu mai sperau într-o minune,

nici inima. În întuneric, sângerau

printre trandafiri.

Un pelerin făcea rugăciuni,
cu ochii închiși,
peste răsărituri și apusuri,

până când voi râde din nou.

Ca niciodată,
prea multe ploi pentru o singură zi.

M-așteptau. Și ploaia mea.

Oricât de necrezut ar părea,

pentru ea nu eram invizibilă.

Eli Gîlcescu