Parcă ar fi ziua aceea de minune,
ca o legănare de vară,
până azi,
când,
peste grădini și trandafiri,
inima mea a început să bată,
fără să știi, frântă de durere.
Pesemne că nu-și putea reveni în fire și
nu înțelegea cum i-au trecut anii.
Cum au zburat, de fapt.
De mi se părea totul pierdut.
Nu tot. Nicidecum totul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu