Și acel freamăt al ploii

Un flecușteț de nor cu răbdare de insectă,

inundând cu dispreț diminețile de vară.

Cerul palid, tot înșelător rămâne –

un mare gol monoton,

grav.

Doar eu, una cu ploaia,
m-afund, fără să prind rădăcini.

Sunt una cu ploaia,

cu tine,

cu Dumnezeu.

Eli Gîlcescu