lângă o fântâna cu cumpănă
și plâng întruna
de ieri
de ieri
ca
un blestem zvârlit între lumină și întuneric
gata să ierte totul paladinului fără cap
nespovedit
neîmpărtășit
iar
dacă mai avea și altceva pe cuget
înainte
de a i se înmuia picioarele
la
un cântec de dragoste
lângă o
fântână cu cumpănă
când
ploile plâng
oriunde va fi
de Crăciun
de Crăciun
Eli
Gîlcescu
Era un tumult în ea, care-i lega sufletul dragostei de sufletul copilăriei din noaptea Crăciunului. Aceeaşi atingere de taină, aceeaşi depăşire a obişnuitului sufletesc, acelaşi contur de mirări, ş-acelasi monolog care simplifică sufletul, dându-i o intensitate de clopot care sună, amplificându-se prin unda muzicală. Atunci spunea mereu, cu dinţi de lapte: A venit Moş Crăciun! A venit Moş Crăciun! Şi era mică printre jucării. Acum gândul femeii spunea: Sunt cu el! Sunt cu el! Şi era fericită până la nelinişte şi spaimă: ş-atunci, ş-acum.
RăspundețiȘtergereIonel Teodoreanu în Tudor Ceaur Alcaz
Dac-ar fi fost să trec printr-o pădure cu lupi ca să ajung până la tine, aş fi ajuns cu zdrenţele tinereţii mele sfâşiate, dându-ţi ultima ei picătură. De ar fi fost să trec prin ierburi cu şerpi ca să ajung până la tine, cu tălpile goale aş fi călcat pe şuierul morţii mele, aducându-ţi-o să-i închizi ochii. Dar la poarta casei tale veghează dragostea - şi mi-am tras paşii înapoi ca la ieşirea cu icoana din biserică. Cânt răguşit pe sub ferestrele casei tale, cum cântă copiii italieni pe străzile oraşelor noastre, în mizeria frumuseţii lor cu ochi mediteraneeni. Cânt cu mâna întinsă sub cer, ca odinioară cei neîmpăcaţi la răspântii de drum: Ascultaţi, voi toţi, bucuria şi durerea mea.
RăspundețiȘtergereIonel Teodoreanu – Lorelei
Am ajuns? Mi-s tălpile sânge
RăspundețiȘtergereDe-atâta pustie de cale,
Stau frânt, aşteptând pe prag de prăpastie în umeda vale.
Nici pisc. Nici stea. Nici vultur. E tare-ntuneric. Nimic nu răsare: nici licăr, nici zare.
Ce vuie-n adâncuri? Tăcerea? Prăpădul? Ori zvon de urale?
O, Tată-al speranţei, te-ntreb, Tu răspunde-mi:
Sunt Portile Nopţii? Sau Porţile Tale?
Ionel Teodoreanu – La Porțile Nopții