Încă mai simt pădurea din ce în ce mai
puțină
ca un semn de moarte neașteptată
Ieri m-am rugat pentru ea
am aprins lumina și am spus Tatăl nostru
de trei ori
mi-am făcut cruce în fața icoanei
ca și cum i-aș îngropa nenorocul
mai departe
de vreme
de burnița rece
de vreme
de burnița rece
de ploi
de nopți nesfârșite
de nopți nesfârșite
Chiar dacă nu am cunoscut-o
aș crede că văd o țară
cum o izbea cu
forța
ca și cum ar fi dreptul ei
s-o îngrădească, să dea drumul la câini,
s-o siluiască încă o sută de ani
cu capul pe butuc
și tot de atâtea ori
să surâdă
în noi
Eli Gîlcescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu