Încă mai simt pădurea din ce în ce mai
puțină 
ca un semn de moarte neașteptată
Ieri m-am rugat pentru ea
am aprins lumina și am spus Tatăl nostru
de trei ori
mi-am făcut cruce în fața icoanei 
ca și cum i-aș îngropa nenorocul 
mai departe
de vreme
de burnița rece
de vreme
de burnița rece
de ploi
de nopți nesfârșite
de nopți nesfârșite
Chiar dacă nu am cunoscut-o
aș crede că văd o țară
cum o izbea cu
forța        
ca și cum ar fi dreptul  ei
s-o îngrădească, să dea drumul la câini,
s-o siluiască încă o sută de ani
cu capul pe butuc 
și tot de atâtea ori 
să surâdă 
în noi
Eli Gîlcescu
 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu