Din pom de
mai răsari
un cer hrănit de lacrimi
un cer hrănit de lacrimi
noi furtuni
deodată
aud cum
ard
de atâtea patimi
se zguduie
de ploaie
iar
scâncesc
și simt ce simte ea
dar cine s-o audă?
și simt ce simte ea
dar cine s-o audă?
Te întreb
de unde vii
uitându-ne
de soare...
Eli
Gîlcescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu