Prima zi de minune

Atunci când m-ai trezit

pe neașteptate

diminețile dansau pentru mine

 

nici astăzi nu știu cum

 

de unde nu era nimic

te-am așezat mai aproape de soare

pe un covor de tămâioare

până

adormeam sărutările toate

Eki Gîlcescu

https://www.facebook.com/share/v/wLVJbEyQjcqvpYyd/

O zi de minune

Atunci când m-ai trezit

pe neașteptate

diminețile dansau pentru mine

 

nici astăzi nu știu cum

 

de unde nu era nimic

te-am așezat mai aproape de soare

pe un covor de tămâiori

până

adormeam sărutările toate

Eli Gîlcescu

Înspăimântător de reală

 ... tăcerea asurzitoare a nucului

nelăsând în urmă decât

o mie de motive

să aștept 

să-mi stârnească păsările

la cântat

să soarbă ploile ce-l lovesc

din plin

să cuprindă iar cerul 

soarele

luna

ca un prieten vechi

ce a mai fost pe aici

blând și prietenos

în mijlocul zilei

în mijlocul grădinii

 

Eli Gîlcescu

Întrebări

Din pom de mai răsari
un cer hrănit de lacrimi

noi furtuni

deodată

aud cum ard

de atâtea patimi

se zguduie

de ploaie

iar scâncesc
și simt ce simte ea
dar cine s-o audă?

Te întreb de unde vii

uitându-ne de soare...

Eli Gîlcescu

Cred că

... mi-ar fi plăcut să

mă trezesc departe de aici

într-o mirare

cu tot ce are ea mai al ei

numai dimineața

la răsăritul soarelui

călcând iarba

și nu știu de ce s-a rărit cu totul

de timpul meu

chiar de lumea mea

doar dacă...

mereu nevoită să o iau din loc

mă îndepărtez tot mai mult de ea

Eli Gîlcescu

La soare

Se-aude iarba

ici colo

cât un murmur

abia iţeşte

şi e lună nouă

Eli Gîlcescu

Eşti

Eşti gândul meu de-acasă

Când noaptea nu mă lasă,

Aşa e scris în stele,

Să stau privind la ele,

Şi dacă mult mai ţine

Acest potop pe mine,

O s-ajung ruină,

Iar tu n-ai nicio vină.

Eşti visul meu din noapte,

Ce-n dimineţi se zbate;

Aşa e scris, se pare,

Să stau cu ochii-n soare.

Şi dacă mult mai ţine,

Cu dor să mă orbească,

Eu vreau alt jar în mine,

Pus să mă iubească.

Eşti noaptea şi lumina,

Eşti glasul şi odihna

Unui nor în depărtare,

Pierdut în aşteptare.

Eşti mâna mea ce scrie,

Eşti vântul care adie,

Împletind a mea cosiţă,

Doar seara, la portiţă.

Eli Gîlcescu

2012-02-02

Nu-i târziu

Câte dame elegante

vor sosi la uşa ta,

întrebânu-te:

„Doamna-s eu sau este ea“.

Sau vrei să-i săruţi mânuţa

iar în păr să-i pui o floare,

sau ai pică pe-o mândruţă

că te-a lăsat cu ochii-n soare?

Dorul tău e pe hârtie,

ca s-ademeneşti femeia,

ai scris astă poezie,

crezând c-ai aprins scânteia…

Pentru adevărata doamnă,

ce apare din pustiu,

sărutându-i aspra mână,

ea întrebă: „Nu-i târziu“?

Eli Gîlcescu