Neprevăzute

Pentru că m-au devorat puţin câte puţin,

cuvintele

mă părăsiseră deja.

Fără vreo îngăduință din graba lor.

 

La fel cu ele, oamenii!

 

Porneau pe drumuri diferite

în căutarea a ceea ce înseamnă viață.

 

Câte piedici, câte lucruri de care înainte habar n-aveam!

 

Și ploile deveneau cât se poate de prevăzătoare.

 

Deși nu știau nimic de aceste vremuri tulburi,

cu simțul măsurii, se arătau și peste moșia lui Lenoiu

până când ovăzul ce-l înșirasem prindea rod.

 

Altceva, nimic!

Doar o liniște solemnă peste locurile cufundate în amintiri.

 

Eli Gîlcescu

13 apr.21-14 apr.21