Aș fi putut să uit cât de mult
mi-au sângerat mâinile
când o priponeam din loc în loc
lângă iarba
scuturată de rouă
i-am rupt legăturile
ca și cum aș trezi-o
în zori
s-o netezesc de stricăciuni
abia acum
știu
de ce era
cât pe ce să mi-o golească
cea mai tare
dar și cea mai slabă din lume
Eli Gîlcescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu