Omul care spală ploaia

De la o aruncătură de băț –
sau de minge –
mi-a trecut tăcerea
peste suflet,
pământ crăpat,
fântână adâncă și seacă.

Departe de oameni,
ca într-un azil,
rămân în urmă.

Doar viespile
dintr-o lume a lor
au dat de mine,
cu un fel de trufie –

tocmai acum,
când fără vâlvă,
bâjbâind cealaltă lume,
ca ploaia rară de vară –
mă pierd.

Eli Gîlcescu
14-15 Aug. 2025

Un poem moros, iluziv

Nu sunt doar cuvinte

ușor de reținut

nici pasiuni să reziste

într-un pustiu de răbdare

 

odată cu mine

 

se prăbușește o lume

din ce în ce mai greu de stăpânit

 

de parcă n-ar fi de ajuns atât de mult

 

trecut

 

fără lumină, plin de zguduiri

ușor de uitat

 

Eli Gîlcescu

Toronto, 7.04.2025

O lume de gheață

De zgomot și furie 

zorile nu mai coboară

astăzi

s-au scufundat în mâhnire

într-o lume străină

pe care nu o aștepta

nimeni

Eli Gîlcescu

Toronto, 26.03.2025

Cui să cer daune

deșteptându-mă

într-un timp indefinit

picioarele mi s-au cam muiat

de parcă

în alte lumi

numele meu nu mai are loc

nici pentru semnul crucii

Elisabeta Gîlcescu

 

Revelații din 7 în 7

Într-o limbă necunoscută

un limbaj al adâncului pământ

și cântecul lui numai eu îl aud

după ramuri

iarăși ger la idele lui martie

șapte zile de gheață

lacrimi

una mai sărată ca cealaltă

rătăcind în câmp de maci

de iasomie

când freamătul de geană

presimte răsărirea

ca o ie înflorită

din cap până în picioare

 

și frig și cald

cum îi vine bine

și tu habar nu ai

încotro

încotro dorul cu tine prin vară

 

încet, tot mai încet,

în voia gândurilor prin iarbă,

prin fântâni și răcori,

oricât de ciudat ar suna,

de acolo să încep să visez

o minune

 

aș da tot

tot ce gândesc și ce simt

așa cum ar fi putut să fie

singura lume a mea

 

izvorând din pământ

dintre flori căutându-te în zori

încordat prin tăceri

mi te-ar da tot înapoi

până când îmi adormi sărutările toate

și ploile vor începe un fel de amor

 

și așa până târziu

acolo

unde nici iarba nu uită

să scalde

între două adieri

o altă primăvară

de nu-i vom da de capăt

 

Eli Gîlcescu

18-20 Martie 2024, Burlington

De ochii lumii

 

… niște ulii mereu la pândă

au furat cutia milei

nimeni nu s-a întrebat de ce

te-au îmbrăcat frumos

mulți

nu te cunoșteau

nici Dumnezeu

nu mai văzuse atâta lume

să tragă de ea

până nu mai e

 

Eli Gîlcescu

2.12.21

Un poem orfan

Aș fi putut să uit cât de mult

mi-au sângerat mâinile

când o priponeam din loc în loc

lângă iarba

scuturată de rouă

i-am rupt legăturile

ca și cum aș trezi-o

în zori

s-o netezesc de stricăciuni

abia acum

știu

de ce era

cât pe ce să mi-o golească

cea mai tare

dar și cea mai slabă din lume

Eli Gîlcescu

Azi

La întâmplare

o altă lume dintr-odată 
mi se dăruia

Eli Gîlcescu

Pata

Ţi s-a pus pata pe iubire,

Şi n-o mai vrei în lumea ta;

Nu e nicio supărare,

Vine altul şi ţi-o ia.

Că de iubire-adevărată,

Tot omul duce dor,

Că n-ai dat de ea vreodată,

Nu-i vina ei;

Tu ai pierdut-o, prea uşor...

2012-02-28

Eli Gîlcescu

Lume, lume

Pe vârful unui munte,

Plângând, ai început

Să spui durerea lumii,

Dar lumea a tăcut.

Ei nici măcar nu-i pasă

De trupu-ţi îngheţat,

S-a închis, furiş, în casă

S-a pus la conservat.

Înfrigurată-i vorba,

Mâna ţi-a îngheţat,

Când vezi că tot destinul

E dus la amanetat.

Chiar de-i ger şi-i frig,

Când te-oi vedea murind,

Am să vin, să strig:

Lume, lume, mori iubind!

2012-01-18