În așteptare

Uneori, cel mai frumos premiu al unui poem este bucuria autorului că l-a întâlnit.

Eli Gîlcescu

Printre belele

Niciun semn.
 
Costă.
Ne costă.
 
Până și dragostea...
 
Înghițim.
Înghițim tot.
 
Iar eu
mai scap câte un poem.
 
Eli Gîlcescu
27 apr. 26

Un poem difuz

Nimic să-l mai poată opri.
 
Vine încet și rămâne
în aromă de cafea,
fără cuvinte –
 
un cocon
în secetă
așteptând
sunetul vântului.
 
Eli Gîlcescu
26 apr. 26

Un poem prea... tăcut

Unele poeme vin așa:

nu când suntem pregătiți să le scriem,

ci când suntem în stare să tăcem lângă ele.

Eli Gîlcescu

După câțiva ani de tăcere

Am regăsit-o
în alte vremuri.
Sau într-un poem în canon
resetat și o listă de prieteni.
Unii dispăruți.
 
Era tristă,
ca povestea întreruptă fără voie,
dar cu voia, altora, bată-i vina, cu taxe cu tot, spunea.
Cum să nu-i dea bolii și urâtului,
când i-au confiscat poeziile, fără s-o anunțe.
 
A început să obosească.
Să caute ceva e și mai greu.
Nici poezii nu putea să scrie.
 
Dacă și le spune în gând, erau (părerea ei) minunate,
dar când voia să le transcrie,
nici măcar tema nu o mai reținea.
 
Uneori se oprea să își tragă sufletul.
Fără să mă plictisească,
voia să mai stea, dar nu putea nici să plece.
Părea că o apăsa ceva ce îi vlăguia trupul.
Poate bucuria regăsirii.
Poate mai era ceva de spus.
 
Oricât trăgea de timp, de amintiri,
de unele Elisabete dintr-un grup...  
puterile o îndepărtau de povestea noastră.
Ar fi vrut s-o dezvolte într-un roman.
Și ce roman...
Semnat O.M.
 
Eli Gîlcescu
5 oct. 25

(Citiți în comentarii poemul în canon)

Poemul umbrelor. Zăvorâri

Un poem greu, care nu cere să fie plăcut, ci doar să fie adevărat.

De necaz și durere,
de largul de-afară și
prea strâmtul dinăuntru,

cerul s-a îngustat,
porțile s-au zăvorât,
iar lumina nu mai strălucește peste grădini

zilele mă înspăimântă –
ca un blestem

de jur împrejur,
ziduri, lanțuri la porți

Domni de domnii,
și-un întuneric
de neînțeles

Eli Gîlcescu

Un poem moros, iluziv

Nu sunt doar cuvinte

ușor de reținut

nici pasiuni să reziste

într-un pustiu de răbdare

 

odată cu mine

 

se prăbușește o lume

din ce în ce mai greu de stăpânit

 

de parcă n-ar fi de ajuns atât de mult

 

trecut

 

fără lumină, plin de zguduiri

ușor de uitat

 

Eli Gîlcescu

Toronto, 7.04.2025

Primăvară într-un poem

-Photo credit; I.S. Gîlcescu

Neimportant

Un poem convulsiv

Urăsc foamea de aer

și tot ce m-atinge

pur și simplu

în timp ce dormi 

dincolo de căutare

în palimpsestul unui amurg 

e posibil 

să nu mai existe

același pământ obstinat

în tăceri 

 

Eli Gîlcescu

Toronto, 28.03.2025

Un poem necenzurat

Mai real decât mitic

un cer

mai senin decât înnorat

mai împăcat

de cu seară

decât încurcat în partea lui

cea goală

de

cuvinte

să asculte

ploaia

încă bate

mai cu suflet

ziua

grădina o dezmiardă 

când dau de capăt

prin verdele de ploaie

 

bate-bate ploaia

încă

și tot nu e suficient

să ajungă la tine

 

Elisabeta Gîlcescu

Burlington, 29-30 Aprilie 2024

 

A ieșit o minune

 

Și acest poem

nu pare cu mult mai mare decât unul obișnuit

se desparte de mine

ca o facere a lumii

mai ales tăcerile și zestrea lor întreagă

să reînvie noaptea

 

preumblându-l

pierd tâlcul dimineții, cum pierd fiecare cuvânt ca un delir neîntrerupt
ireal,

din contemplația chinuitoare

nu se mai dezgolise de la naștere ca și cum ar fi vrut să se îndepărteze netulburat

și uneori imprevizibil

 

un poem care știe multe  

are ochiul format pentru instantanee

 

Eli Gîlcescu

10 Februarie 2024, Burlington

Într-un zâmbet fără interdicție

... ne-am plâns

fără să ne fi auzit

până ne-au strâns inimi

cu fiecare clipă creșteam

drept și sincer

pe lângă toate

 

fără să ne fi auzit

ne-a plâns și marea

în legitimă apărare

ca un poem fără cuvinte

 

într-un zâmbet

și nu o dată

ne-a fost sortit să ne revedem...

 

până și ploile s-au mai liniștit

și vântul

 

asta înseamnă iubire

descătușare

tihnă

 

toți unul

același Dumnezeu

Eli Gîlcescu

Te-am plâns și te-am tot plâns

... tăcută

ca un poem fără cuvinte

un poem de ger cu soare

și fum alb

ultimul din acest an

încă visător

 

până mi s-a strâns inima

încărcată de reproșuri

cu mirosul cenușii umezite

te-a plâns și marea

în toate culorile

în legitimă apărare

cel mai fericit Crăciun

 

Eli Gîlcescu

19 – 20 decembrie 2021

Un poem orfan

Aș fi putut să uit cât de mult

mi-au sângerat mâinile

când o priponeam din loc în loc

lângă iarba

scuturată de rouă

i-am rupt legăturile

ca și cum aș trezi-o

în zori

s-o netezesc de stricăciuni

abia acum

știu

de ce era

cât pe ce să mi-o golească

cea mai tare

dar și cea mai slabă din lume

Eli Gîlcescu

Ceva tainic

... în această lume ticăloasă

s-a pierdut

și uzul rațiunii

în extaz spre născociri și exagerări

pentru tot sau pentru nimic

într-un singur loc magic neatins

nevăzut

un giulgiu

încolo și încoace

fără rost

mă învăluia

într-o căldură de vară și un strop de ploaie

în timp ce prin alte părți

rupere de nori

viituri

mă îndepărtează

de restul lumii

de tine

 

Eli Gîlcescu

19-20 iulie 21

Scriu

... un poem fără cuvinte

o înșiruire de cruci

o inimă strânsă

niciun cuvânt nou

doar frigul dezlănțuit la un semn 

al nopții

 

Eli Gîlcescu

18 Martie 2021

Un poem neafectat de narațiunea timpului

 

Ce bine ar fi

 

... când se schimbă anotimpul

să mă trezești zâmbind ca într-o mirare,

să-mi spui nimicuri.

 

Cum ai uitat de mine

nu îţi pot spune

că nu ştiu.

 

Acum, e prea târziu pentru o minune.

 

Sau poate înspre seară,

când vor înflori ghioceii sub zăpadă.

 

Eli Gîlcescu

De Ziua mea

Încerc să descifrez poezia ce irumpe din cel mai frumos buchet de trandafiri, primit de ziua mea. Cu aceeași prietenie de ieri, când ne ascultam cu grijă sufletul și gândurile, azi, cu drag și dor de fiecare.

Știu că anul  care ne lasă se va întoarce, ca un prieten, ca o amintire, ca un poem, ca un cântec de leagăn, mai mult vis, mai mult strigăt, ca o hârjoană în mersul atât de grăbit, tot mai asurzitor...

Încerc să ating fiecare floare, într-o meditație liberă și poetică, atentă asupra mesajelor conturate cu migală, cu simplitate, în esență, ce i se cere unui adevărat prieten pentru alt prieten. Chiar dacă unii au ațipit prea devreme, alții nefiind destul de treji, sau chiar dispăruți, au fost și surprize care m-au bucurat. 

Unora li s-a părut că a meritat deranjul, altora poate că nu.

Până la urmă, din urare în urare, din bucurie în bucurie, într-un răsfăț să ne țină tot anul, într-o îmbrățișare, ca să mai știm că prietenia există. Și ușoară să ne fie!

Eli Gîlcescu

De ce astăzi

desenez un poem fără cuvinte

un poem de ger cu soare

și fum alb

încă visător

un poem

în toate culorile

arzând

într-un alt loc

 

Eli Gîlcescu

(5 zile până la Crăciun)

Jumătate dintr-un poem

De mă vei căuta

într-o zi

în gânduri

mă vei găsi

departe

nu atât de departe

când zorii uneori

din senin

aproape-s 

fără suflare

Eli Gîlcescu