clipa de supraviețuire
pământul scăpat de la primejdie
dincolo
de răsărit
dincolo
de priviri înfrigurate
de
curgere spre nicăieri
rătăcind
toate la un loc
și în
același timp
povestind
... tocmai când credeam că nu se
poate mai rău
durerea unei pierderi
încoace și încolo
numele tău pământesc
mai aproape de pădurea de la stejari
de foșnetul somnoros
de țărâna pietrificată atât de cenușiu și de trist
fiecare pas
dincolo de frică și groază
mai mult decât pot suporta
și nu știu de ce
în leagănul atât de tăcut
când primăvara moare
într-o noapte de neștiut
când cântă cocoșii
dinspre dimineață
și te ia somn dulce
la ora în care stelele
învață strigătul meu
ca și cum toate
lovind cu-ndoieli alte lumi
când dintr-o dată
când liniștea doare
doare prea mult
mă cutreieră
acum și de-a pururi
același sărut
Eli Gîlcescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu