Reînverzire

(din neliniști de primăvară)

Simt greutatea lumii
pe umerii mei.
 
pentru o clipă
o cuprind în închipuire
întreagă
 
o scutur de bătrânețe
 
în vis,
nu contează
 
sfârșitul meu –
începutul ei,
înflorind,
înverzind
 
Eli Gîlcescu
13 Apr. 2026

String primăvăratic

De când ai plecat

am pierdut...

chiar nu știu câte lucruri

și noaptea aceea

între un pas și încă unul

 

împărțeam totul frățește

și cuvintele atât de simple 

fără teamă

prin grădina străveche, încercuită azi

de ziduri înalte

până nu mai rămâne nimic

 

doar minciună și strigăte sedițioase și încă

ceva

să mă surprindă nepregătită înainte de a fi spus ceea ce simt

sau ce merită spus printre

șocuri întârziate,

când o altă primăvară, atât de neașteptat

(nu știu de ce, în ciuda celorlalte),

cu ceva noroc,

m-a umplut iar de energie

 

până și culorile au prins miros și gust,

chiar dacă mă răvășesc uneori cu detalii inutile

 

și totuși în altă parte ninge

tresărind dimineața

atât de aproape de tine.

 

Eli Gîlcescu,

Burlington, 15-16 Martie 2025

Când floarea

... mai aproape

ce bine i-ar fi s-o aud cum crește

aidoma

dimineților atât de dimineață

cu ochii mult timp

înspre altă noapte

din colțul

fără hodină

fără de umbră

doar atunci

clipa –

altă pustie – aruncă

ca un ecou 

umbre pe

lumină

Eli Gîlcescu

A 17-a primăvară

... că poate mâine nu va mai fi 

clipa de supraviețuire

pământul scăpat de la primejdie

dincolo de răsărit

dincolo de priviri înfrigurate

de curgere spre nicăieri

rătăcind toate la un loc

și în același timp

povestind

... tocmai când credeam că nu se poate mai rău

durerea unei pierderi

încoace și încolo

 numele tău pământesc

mai aproape de pădurea de la stejari

de foșnetul somnoros

de țărâna pietrificată atât de cenușiu și de trist

fiecare pas

dincolo de frică și groază

mai mult decât pot suporta

și nu știu de ce

în leagănul atât de tăcut

când primăvara moare

într-o noapte de neștiut

când cântă cocoșii

dinspre dimineață

și te ia somn dulce

la ora în care stelele

învață strigătul meu

ca și cum toate

lovind cu-ndoieli alte lumi

când dintr-o dată

când liniștea doare 

doare prea mult

mă cutreieră

acum și de-a pururi

același sărut

 

Eli Gîlcescu

Partea mea de primăvară

 

Eli Gîlcescu

Altfel nu ar fi primăvară

… Acolo

cu miros de iarbă crudă
sub viscolul de-afară
cântecul meu
ridică din pământ
sărutul cireșilor în rugă
primăvară de primăvară 
și atât de cald dinainte

Eli Gîlcescu
17 martie 2018