Când voi fi melc

Am să mă urc pe-o frunză, după ploaie,

Să-mpung cu ochii-n coarne
Lumina care vine de la tine, Doamne.

Când voi fi melc,

Cum voi fi singur
În cochilia-mi odaie,
Voi coborî pe frunza de la nuc
Să-mi caut melca prin grădină.

De n-o găsesc,

Am să-nţeleg că vrei să mă usuc

Şi n-am să-ţi caut vină.

Dar mai-nainte,

Adună-mă în palma ta, părinte,

Şi fă-mă iar ce-am fost,

De la-nceput…

Ștefan Radof