mai 31, 2022

Până când poezia există

„Pe cel ce va veni la Mine nu-l voi izgoni afară.“ ( Ioan 6:37)

 

Cu Helene Pflitsch și Teo Laurean

Învăluită în mister, pe de-a-ntregul, magica amiază, 

atât de neașteptată.

Ne-au bucurat până la lacrimi aceleași iubiri, 

aceleași dorințe, aceleași trăiri. 

Nimeni nu ne putea opri și nimic.

Nici ploaia.

Ne-a hrănit cu cântecul ei, mirosind frumos a iubire.

Nimeni ca noi!

Cu noi, totul!

Și timpul, până la ultimul strop de suflare, ne încălzea sufletul.

Și povestea ne umplea viața.

 

Eli Gîlcescu

1 Iunie 2022

 


2 comentarii:

  1. Helene Pflitsch

    Un cireş, o zână şi-un făcător de versuri. Ufff...e întâia oară când regret că nu pot eu însumi să descriu nu imaginea asta, ci sentimentele trăite sub pomul încărcat de rod. Vă iubesc oameni frumoşi şi mulțumesc, de data asta ploii, că v-a scos în calea mea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Helene Pflitsch

    O întâlnire neplanificată, dar care mi-a adus bucurie cât până la al şaptelea cer şi înapoi.
    Vă mulțumesc că m-ați primit în casa dumneavoastră şi, mai mult, pentru căldura îmbrățişărilor.
    O să iubesc de acum ploile.

    RăspundețiȘtergere