Helene Pflitsch
Am plecat spre Severin puțin obosiți fizic (tocmai trăsesem cortina după ediția a doua a Şezătorii de la Runc), dar cu sufletul vibrând, fiindcă ştiam că ne vom revedea prieteni. Şi s-a întâmplat, ca imediat ce am păşit în oraşul de pe malul Dunării să uităm de oboseală şi să adunăm în suflet atâta emoție încât credeam că nu mai este loc. Mulțumim încă o dată domnului Grig Gociu pentru oportunitatea creată. Am plecat spre Craiova cu emoția că, în sfârşit, ajung să -i calc întâia oară pământul. Am întâlnit aici oameni ce m-au obligat să îmi măresc sufletul şi să-i cuprind şi pe ei în el. Doctorul ce mi-a făcut operația a fost Jag, susținut de delicata Marilena Tiugan. Mulțumim Marilena pentru tot.
Helene Pflitsch |
Se adunaseră nori negri pe cerul Craiovei duminică dimineața, când ne-am despărțit cu greu de olteanca noastră dragă Gabriela Georgeta Ciuca , cea care de altfel a mijlocit trecerea noastră prin Bănie. Mulțumim, Gabi, ai fost o gazdă de excepție.
Norii ne-au însoțit întreg drumul până la Tg Jiu şi mi-am spus, că ploaia ce cernea peste noi este plânsul prietenilor mei trecuți în neființă, Nely şi Ionel Gociu, supărați, acolo sus, că nu pot să mă mai primească cu brațele deschise aşa cum o făceau altă dată. Şi-au încetat plânsul doar o clipă, atât cât să mă înclin în fața mormintelor lor şi să-mi şterg eu însumi lacrima.
Cu ploaia vărsată cu găleata peste capetele noastre am bătut la o uşă necunoscută mie, cu gândul că vom poposi în fața ei atât cât prietenul nostru, poetul Teo Laurean îşi va lăsa "Doina..." Doar că, uşa aceea nu era una ca orişicare.
Elisabeta Gîlcescu, mulțumesc pentru intensa clipă trăită lângă prietenii tăi speciali, în fața rafturilor pline cu cărți, sub cireşul cu rod şi lângă macii ce ardeau asemeni sufletului tău.
Am promis, am avertizat... nu vei scăpa de mine.
Şi da, întotdeauna cireaşa de pe tort îl face special.
Cu Helene și Teo |
Cu Helene Pflitsch |
Helene Pflitsch |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu